Am recitit prima anonimă semnată pe care am trimis-o de la Sfîntu Gheorghe şi care a fost publicată într-unul din numerele trecute. Păream cam leneşă. Filmul ăsta nu l-am văzut, ăla nu, ăla nu. Adevărul e că acum mi se pare că festivalul a trecut foarte repede şi că n-am înţeles mare lucru din el. Două zile le-am pierdut cu drumul. La întoarcere, toată lumea de pe vas stătea la un moment dat la orizontală. Se dormea pe mocheta verde, cît mai la umbră. Nu numai soarele oboseşte, şi filmele "oboseşte".
La Anonimul eşti cel mai cîştigat dacă dormi ziua pe plajă (ca să te şi bronzezi), iar noaptea stai la filme în camping. Necazul e că nu toate filmele s-au reluat în camping. De pildă, cele 48 de scurtmetraje de ficţiune din competiţie. Sau cele 24 de scurtmetraje de animaţie. Cum eram trează ziua şi încercam pe cît posibil să prind şi plaja, nu rezistam prea mult noaptea. A trebuit să găsesc "la juste mesure" între cele trei plăceri: mare, filme şi somn. Mă simt un pic aşa să spun lucrurile astea, pentru că ştiu că doar puţini au norocul de a ajunge la Anonimul. Presă nu prea e. Nici televiziunile partenere media n-au putut trimite operatori, ci au preluat materialele filmate de o singură persoană. La Sfîntu Gheorghe nu sînt multe locuri de cazare. Invitaţii stau în vilele şi căsuţele Fundaţiei Anonimul, luxoase. Publicul stă în camping, în casele sătenilor sau cu cortul pe plajă. Băile din camping sînt curate, ştiu că, la un moment dat, aveau pînă şi hîrtie igienică.
"Deci" Festivalul Internaţional de Film Independent Anonimul e o mică vacanţă în care vezi filme. Programatic, el s-a schimbat de la un an la altul. De pildă, la actuala ediţie a picat cerinţa ca autorii lungmetrajelor de ficţiune din competiţie să aibă mai puţin de 40 de ani. La această a treia ediţie festivalul a căpătat şi un selecţioner, Alex. Leo Şerban, ("selectorul", cum îşi spunea), care a mers mai ales pe ideea de varietate.
Noţiunea de film independent e puţin vagă
Am cîteva comentarii. Unul e că aş fi preferat să fie Hârtia va fi albastră de Radu Muntean în competiţie, în locul filmului lui Tudor Giurgiu, Legături bolnăvicioase, care a şi rulat deja pe marile ecrane. Am înţeles că A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu (film independent pe bune, făcut din banii regizorului) n-a intrat în competiţie pentru că a fost în concurs şi a cîştigat la TIFF, Cluj-Napoca. E puţin vagă noţiunea de film independent. Pînă la urmă, cîte dintre filmele din competiţie erau independente? Filmul lui Tudor Giurgiu, finanţat de CNC, nu era, nu?
Faptul că festivalul ţine un număr limitat de zile face ca programarea filmelor şi reprogramarea lor să se facă cu dificultate. E greu să cuprinzi tot şi la ore accesibile. Dar poate că mi-ar plăcea să nu ascult recitaluri de muzică în camping şi să văd pe cît se poate numai filme.
Generaţia aşteptată a făcut parte dintr-o secţiune specială, ea fiind în acest an, prin reprezentanţi, invitatul de onoare al festivalului. Mi-a plăcut ce-a spus Marcel Iureş, preşedintele festivalului - "Mă pun în capul unei liste de actori care vor să facă film cu aceşti regizori". Păcat că nu sînt actriţă să mă trec şi eu pe listă.
Trofeul Anonimul
Heaven's Doors de Swel & Imad Noury (Maroc)
Secţiunea lungmetraj:
Cel mai bun regizor - Jafar Panahi pentru Offside (Iran)
Cea mai bună imagine - Heaven's Doors de Swel & Imad Noury
Premiul Special al Juriului - Maria Popistaşu şi Ioana Barbu, Legături bolnăvicioase de Tudor Giurgiu
Premiul Special al Juriului - The Iceberg de Dominique Abel, Fiona Gordon şi Bruno Romy (Belgia)
Premiul Publicului - The Iceberg
Secţiunea scurtmetraj ficţiune
Cel mai bun film - Le Temps des cerises de Jean-Julien Chervier (Franţa)
Premiul Special al Juriului - Love Close-Up de Sebastian Voinea (România)
Premiul Special al Juriului - Hold Please de Chris Cudlipp (Australia)
Premiul "Ovidiu Bose Paştina" - Terra incognita de Peter Volkart (Elveţia)
Secţiunea scurtmetraj animaţie
Cel mai bun film - Not the End de Clemens Steiger (Elveţia)