Mi-a plăcut că mi s-a dat mînă liberă să fac o selecţie care să mă reprezinte. Nu mi-a plăcut că, din motive prea numeroase pentru a le înşira aici, selecţia n-a mai semănat cu ce avusesem în cap...
Mi-a plăcut că am primit un munte de marmură de la preşedintele Fundaţiei, care vroia o Capelă Sixtină, şi că i-am sculptat o scobitoare. Nu mi-a plăcut că preşedinţilor (de fundaţie, de festival, de juriu...) nu le place minimalismul...
Mi-a plăcut că ideea mea de a invita, în juriu, cîştigătorul anului trecut a fost pusă în practică. Nu mi-a plăcut că acesta a fost invitat chiar ca preşedinte al juriului: nu cred că regizorii sînt cei mai imparţiali judecători ai operei altora....
Mi-a plăcut să-l cunosc pe dl Ghobadi, pe care-l premiasem cu un an înainte pentru Ţestoasele pot zbura. Nu mi-a plăcut că a fost atît de complicat să-l aducem în ţară, că engleza dumnealui era fix la nivelul unei conversaţii modeste (a avut translator din kurdă!) şi că, în aceste condiţii, un film precum Mutual Appreciation (fără subtitraj, foarte-vorbăreţ-woody-allenian şi-n plus american) n-a avut chiar nici o şansă...
Mi-a plăcut că scurtmetrajele au avut atîta succes şi că tinerii se călcau în picioare să le vadă în săli. Nu mi-a plăcut că nu au fost reluate în camping decît după terminarea festivalului (cînd campingul s-a golit...) şi că nu au parte de un premiu al publicului...
Mi-a plăcut că premiul publicului pentru lungmetraj s-a dus la Iceberg. Nu mi-a plăcut că unii au strîmbat din nas...
Mi-a plăcut că filmele româneşti au fost bine primite şi că tinerii scenarişti-finalişti şi regizori-competitori s-au simţit bine. Nu mi-a plăcut că a trebuit să-i identific eu în mulţimea de invitaţi...
Mi-a plăcut că s-a construit o piscină. Nu mi-a plăcut că lumea era, toată ziua-bună ziua, ţup în ea...
Mi-a plăcut să-l văd pe Cristi Nemescu atît de fericit, alături de iubita sa cu care se ţinea tot timpul de mînă...