Printre elementele luate în calcul se numără condiţia în care se afla ceasul de pe Consiliul Judeţean (proastă ca de obicei), poziţionarea exactă a lui Mănescu în raport cu ghereta paznicului (care nu l-a văzut) şi cu statuia din piaţă (care l-ar fi putut ascunde) şi cantitatea de timp necesară unui paznic ca să se repeadă pînă în piaţă, să-şi ia brad şi să se întoarcă la timp pentru revoluţie. Cam la acest nivel se fixează miza dezbaterii. Pînă şi în primul scenariu prezentat de Mănescu - unul în care la 11,30 e în piaţă, la 11,45 se bate cu Securitatea şi pînă la 12,08 cîştigă (eroismul va scădea de la un telefon al telespectatorului la altul) -, el aminteşte că mai întîi şi-a luat salariul. Salariul, bradul, porcul: temele astea se regăsesc în mai toate intervenţiile. A fost sau n-a fost? e un mic film mare despre ce se alege dintr-un lucru mare cum e o revoluţie printre atîtea lucruri mici, despre ilara inaptitudine a celor mai mulţi dintre noi de a ne ridica la înălţimea unui Moment Istoric. Sau cum spune Nea Pişcoci: "Am făcut revoluţie în stilul nostru."
Formula aleasă de regizorul-scenarist Corneliu Porumboiu - imitarea unui talk show - e una care automat încurajează în spectator un sentiment de superioritate faţă de personaje, dar nu există nici urmă de aşa ceva în privirea lui Porumboiu. Distanţa pe care şi-o ia faţă de eroii săi e mai mult o politeţe inefabil-amuzată, dar nu mai puţin sinceră şi încălzită permanent de mici cadouri de-ale autorului - ca atunci cînd Mănescu (filmat de la distanţă) stă mohorît pe un gărduleţ şi brusc apare un fost elev de-al lui, care-l întreabă dacă mai cîntă la chitară. Dintr-un motiv sau altul, ne uităm altfel la el după ce aflăm că a cîntat la chitară. Şi acesta e doar un mic exemplu de cadou. Un exemplu spectaculos e momentul (superb calculat) din emisiune în care Mănescu, a cărui mîndrie de revoluţionar - singura lui mîndrie - e deja în zdrenţe după atîtea atacuri, primeşte un vot de încredere dintr-o sursă total neaşteptată. La momentul ăla, el nu mai arată de mult ca un profesor; în frumoasa interpretare a lui Sapdaru, s-a transformat de la un minut la altul într-un şcolar - ăla care e prins de fiecare dată. (În lumea asta, bărbaţii sînt în general infantili - Mănescu neştiind cum să se îmbrace pînă nu-i spune soţia, Jderescu primind din mîna soţiei felia de pîine pe care tot ea a întins untul.)
Corban e un Jderescu încântător de pompos, dar starul e Nea Pişcoci. E mai greu de fixat decît ceilalţi doi. Pare un moş cordial (îl face pe Moş Crăciun pentru copiii din oraş), dar are şi o latură dificilă: în prima parte a emisiunii n-are stare; după aceea se mai calmează, dar din cînd în cînd pufăie sau face "he-he-he" (de parcă ar urmări o emisiune mai amuzantă la el în cap) sau pare să vorbească în dodii (pentru că aşa îi vine sau pentru că e una dintre alinările vîrstei lui să-i încurce pe ceilalţi?). Cînd o dă pe-aia cu "revoluţie în stilul nostru", nimeni nu-l bagă în seamă. Dar discuţia ajunge într-un punct în care e clar că Mănescu o s-o ţină pe-a lui şi Jderescu nu mai are ce să-l întrebe, şi un fel de apatie se abate peste ei, ca prima înţepătură a ruşinii după un dezmăţ, ca presimţirea unui alt 22 decembrie, prea mare pentru ei. Şi atunci e rîndul lui Pişcoci să-şi povestească ziua de 22.
Iniţial, povestea lui (despre trei magnolii furate pentru a împăca o nevastă supărată) pare o altă doză de derizoriu (după supradoza dinainte), dar, în atmosfera pregătită de Porumboiu şi în interpretarea emoţionantă a lui Andreescu, are efectul unei iluminări. La vestea bună a celor o sută de lei în plus promişi de Ceauşescu, doamna Pişcoci răspunsese: "Nu vă mai cred nici pe Ceauşescu, nici pe tine." Replica asta spune totul: aşa ajung lucrurile mari la mulţi dintre cei în numele cărora se fac - ca nişte zgomote de afară amestecate în ciondăneala conjugală, ca o rumoare pe fondul căreia se taie porci şi se cumpără brazi. Şi apoi trec. Moş Gerilă devine Moş Crăciun, copiii pot să ceară desene animate direct de la nenea cu televiziunea atunci cînd îl întîlnesc pe scara blocului (liftul nu merge) şi lumea e la fel de deşteaptă ca în orice alt moment din istoria ei.
Vezi şi trailerul acestui film:
Citiţi scenariul filmului A fost sau n-a fost?, un volum publicat de Editura LiterNet.