Şi ar avea dreptate. Volver - cel mai recent film al lui Almodovar, prezentat în premieră la Cannes - este nu doar unul din cele mai bune filme ale sale (după gustul meu, cel mai bun de 18 ani încoace), ci şi unul din cele mai accesibile. Cei care i-au pus o etichetă de "cineast cu probleme", din cauza personajelor cu "sexualitate deviantă" şi a subiectelor provocatoare, ar trebui să fie primii care să se ducă să-l vadă: singura "sexualitate deviantă" este fundul de latex aplicat peste funduleţul Penelopei, pentru a o face mai trupeşă. În rest - Almodovar pare să se fi eliberat, în fine, de orice demoni îl vor fi bîntuit, mîntuindu-se prin acest film crud şi duios în care personajul principal este Mama.
Pe care o mai omagiase, acum 7 ani, într-un alt film major al creaţiei sale - Todo sobre mi madre. Atunci, însă, mama rămînea, murea copilul (iar tatăl altui copil era un travestit!). Aici, Mama (minunat interpretată de o "revenită" în familia Almodovar - Carmen Maura) este o fantomă, şi ţine de geniul lui Almodovar de a ne lăsa să credem că da, într-adevăr, mama Raimundei (personajul jucat de Penelope) revine în poveste în chip de fantomă: de ce nu? Şi asta pentru că sîntem - cu acest Volver - într-un cinema nu doar popular, ci chiar naiv (voit naiv): maestrul sofisticării şi-a permis cochetăria supremă - după atîtea drame, melodrame şi comedii care mai de care mai stilate, un film care amestecă toate aceste genuri şi care vorbeşte despre o lume, pînă la urmă, rurală... Deşi Raimunda trăieşte "la oraş", este - totuşi - o fiică a satului în care-au rămas mătuşa ei şi prietenele sale - şi din care revine Mama. Această lume ţărănească este însăşi originea, pîntecul care l-a zămislit pe Almodovar, şi el îi întoarce ("volver" în spaniolă) omagiul său: un film plin de peripeţii, dar simplu, aglomerat de poveşti, dar senin. Penelope nu a fost niciodată mai bună, iar rîsul şi plînsul nu s-au înnodat niciodată mai firesc.
Nu-l rataţi - este poate cel mai frumos film pe care-l veţi vedea anul ăsta!
