Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Volver

Femeile lui Pedro - Volver


Igloo, noiembrie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
"Volver" este sinonim cu dorul. Dorul de anumite pământuri, de La Mancha, de pământurile arse de soarele crud, bătute de un vânt torid care aduce nebunia...

Un dor la feminin: dor de o casă, de un râu, de o valiză cu haine purtate de o mamă dispărută mult prea devreme. O mamă care a lăsat un gol de neacoperit în fiicele ei, Sole (Lola Dueñas) şi Raimunda (Penélope Cruz). Două fete diferite caracterial, oglindindu-se una în cealaltă. Amândouă femei din popor, obişnuite cu loviturile vieţii, autonome şi independente. Gata oricând să-ţi ofere un surâs, sau să-ţi verse asupra un sac întreg de fantasme ale trecutului.

Totul începe cu moartea soţului Raimundei. Manifestare a unui destin deja trăit, parcă, în trecutul ei, însă ascuns tuturor. O moarte nedorită, care le constrânge pe Raimunda şi pe fiica ei adolescentă (Yohanna Cobo) să îşi inventeze o nouă existenţă. Ele deschid un restaurant şi învaţă să se descotorosească de un cadavru deranjant.

Însă învaţă şi să refacă legături pierdute tipic femeieşti între trei generaţii de dame: între tenacea Raimunda, timida Sole, şi mama lor (Carmen Maura), care reapare ca o fantomă mult prea carnală şi le dă sfaturi tuturor... O mamă care încearcă prin iubirea sa foarte pudică să repare rănile pe care le-a cauzat, încă din copilărie, alături de un tată infidel şi abuziv. Care şi el a murit într-un incendiu misterios...

SPANIA însăşi este o altă protagonistă feminină a filmului. Cu ritualurile, cântecele, fragmentele ei de viaţă cotidiană, cu prezenţa corală a femeilor ca fond mai mult sau mai puţin activ. Este protagonistă şi prin vântul ei real şi fabulos în acelaşi timp. Un vânt ce suflă peste o regiune în care "există cel mai mare număr de nebuni / locuitor"...

Regizorul spaniol a realizat aici un "ghost story" sui generis care în fapt priveşte către un trecut mult mai amplu: de la Tocuri înalte (cu mame absente, tinere criminale şi încălţări fatale care dansează salsa), la Floarea secretului meu (prin multiplicarea planurilor reale, prin întoarcerea la tărâmul natal ca o re-naştere), de la Kika (prin atacul frontal asupra pornografiei sentimentelor) la Totul despre mama mea (şi fresca integral feminină, în care bărbaţii sunt instrumentele destinului), la omagiul adus maeştrilor, de la Bunuel la Visconti...

Volver este însă o mare reciclare. O reciclare a faptelor, a mizanscenei, a personajelor şi a situaţiilor almodovariene. Un compendiu de stereotipii (soţul maniac şi alcoolic, prostituata cu inimă de aur, marijuana, incestul şi omorârea violentă de către unul dintre soţi, crima care se repetă la nivelul generaţiilor, precum în lecţia maestrului Greenaway din Drowning by Numbers).

Almodóvar se crede genial, şi se mai crede obligat să ne-o şi explice... De aici invectiva faţă de televiziune, atât la nivel verbal cât şi figurativ, în care repetatele trimiteri vor să spună: "Iată malefica televiziune, iată filmul MEU, vă arăt eu care e diferenţa". Pe bune?!...

Pe lângă critică, însă, are şi omagii (Penélope Cruz în postúrile Sofiei Loren) şi citate (Anna Magnani, icoana mamelor din lumea întreagă).

Melodrama care rezultă, chiar dacă Almodóvar o caută în frumuseţea încadraturilor la fiece pas, este una îngheţată. Incapabilă să ne înmoaie inimile, deşi se întâmplă de toate... Avem astfel impresia că asistăm mai degrabă la un teatru bulevardier, la o telenovelă de după-amiază, decât la fluxul unei vieţi. Evoluţia evenimentelor se menţine lejeră, bolile şi confesiunile se succed în indiferenţă.

Măsura lipsă (sau excesivă?) vine dintr-un scenariu calibrat, însă forţat, şi dintr-o regie mult prea raţională.

Interpreţii joacă cu tot sufletul dar parcă nu sunt întotdeauna adaptaţi rolului. Penélope Cruz explodează în hainele şi în machiajele ei sixties, şi e prea sofisticată pentru personajul Raimundei. Lola Dueñas este utilizată în semi-tonuri şi pierde tot potenţialul ei comic prin acea unică expresie de mirare tâmpă pe care o afişează....

În final mai mult râdem şi căscăm decât plângem, într-o atmosferă călduţă şi ineluctabilă care promite, fără însă a reuşi să transforme grotescul în tumultoase momente de viaţă...






 Toate articolele despre Volver


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Giulia Ghica Dobre


Alte articole

 Re-Volver, por favor!, Radu Preda
 Si, senor! - Volver, Andrei Creţulescu
 Front comun - Volver, Andrei Gorzo
 Re: volver, Alin Ludu Dumbravă
 Volver - întoarcerea, Alina Lungu
 Toate articolele despre Volver


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer