Almodóvar se întoarce şi se răzbună... - Volver

Evenimentul săptămînii cinematografice este, fără îndoială, Volver de Pedro Almodóvar. Toţi vorbesc despre film ca despre o reîntoarcere la multe lucruri (normal, asta spune şi titlul). Reîntoarcerea în La Mancha natală, la melodramele favorite, la umorul negru, la Carmen Maura şi Lola Dueñas. Cineastul e de acord şi continuă: e şi sfîrşitul unui doliu, al unei perioade de incertitudini şi frămîntări. Filmul e unul dintre cele mai frumoase ode aduse feminităţii şi maternităţii - în maniera lui Almodóvar, bineînţeles - într-un scenariu perfect care amestecă incesturi, crime, dispariţii, fantome, cancer, cu o vitalitate extraordinară şi cu o legătură intimă şi cu pămîntul-mumă, şi cu muma. Şi cu multe personaje, mai ales feminine. Cele principale au şi fost premiate "în bloc" la Cannes, decizie discutată pentru că nu poţi pune pe acelaşi plan o Carmen Maura sau o Penelope Cruz cu o debutantă. În filmul lui Almodóvar, bărbaţii duc tava de la pat pînă la groapă. Ei sunt cei care copulează, înşeală şi plătesc cu viaţa. Nu servesc decît ca să le ridice femeilor cota. Prea îi judecă cineastul la grămadă, dar e o judecată pe care femeile o pot agrea.

Almodóvar o relansează în acest film pe Penelope Cruz, pe care o îmbracă şi o face să semene cu Sophia Loren, găsind în ea filonul feminităţii materne şi generoase. Penelope Cruz e fără cusur în rolul mamei care acoperă crima comisă de propria fiică ce a pedepsit lubricitatea tatălui adoptiv, retrăindu-şi propria traumă de a fi fost abuzată de tatăl ei. Reapariţia mamei pe care toată lumea o credea moartă, dar care se dovedeşte pînă la final cît se poate de vie, după cum se dovedeşte că-şi ucisese soţul infidel, desăvîrşeşte tabloul unei feminităţi monstruoase şi măreţe care se transmite ereditar, ca o cruce de dus, dar care îi dă femeii măsura forţei. Dincolo de poveste, însă, Volver e un film extrem de viu şi de uman, jucat pe toate degetele de nişte actriţe extraordinare.