Acolo unde se află şi definiţia unui cuvînt (conform DEX), menţiunea nu este explicativă, ci arată cît se uşor ar fi fost să fie folosit un cuvînt / o expresie din vocabularul de bază. Sau cât de greşit e folosit cuvântul în contextul respectiv.
Lista ar putea fi mai lungă şi dacă vreţi să contribuiţi la ea, o puteţi face la adresa [email protected].
(Cristina Bazavan)
****
Mărturisesc de la început că am trăit un sentiment de aprehensiune în drum spre întîlnirea "vîlceană" cu personajele lui Cehov.
aprehensiune = Teamă vagă, frică nedesluşită
Lamentările capătă şi ele o melodicitate soporifică.
Soporifică = (Substanţă, medicament) care are proprietatea de a produce somn
Abulia eroului nu-i plictisitoare.
Abulia = Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puţin pronunţată a voinţei; nehotărâre.
Irumpând în scenă extrem de aferat - G.M. îi conferă lui Henry dominanta agitaţiei enorme.
A irumpe = A ieşi la iveală sau a se manifesta dintr-o dată şi cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violenţă.
Interpreţii sunt mai preocupaţi de sincronizarea mişcărilor decît de dialectica dialogului.
Dibaciul scenariu este admirabil ilustrat scenic de C.T.
Pentru aceasta, C.T. nu scapă nici un moment din vedere invenţia comică, propunând un inventar obiectual minim, în jurul căruia însă actorii sunt obligaţi să extragă tot ce se poate din spuse, tonalitaţi şi mişcare.
"Lasă că rămâi tu fără mamă! este replica iterată de doamna K.
Dincolo de unele similitudini de biografie, exultă farmecul nedezminţit al interpretei, care transformă cazul într-unul revelator pentru condiţia efemeră a gloriei şi a artistului.
Compoziţia sa comică, ce orchestrează şi gradează mereu altfel, varii perplexităţi şi reacţii la adversitate - se înalţă pe canavaua unei aspiraţii patetice de depăşire a unei condiţii amărâte.
Pledoaria sa aparent simplă şi cuceritoare stă în argumentarea permanenţei operei: în reliefarea caracterului etern al sentimentelor, aspiraţiilor, orgoliilor şi iluziilor omeneşti, între pasionalitate erotică şi interes sau miză politică.
Întrebările adresate de Electra destinului, conflictul lui Iov cu dumnezeirea (vezi Cartea lui Iov montată la Sibiu), confruntarea dumnezeirii cu forţa dintotdeauna potrivnică în fiinţa lui Faust (în varianta Marlowe), dezlănţuirea Bacantelor în slujba unui zeu al lipsei de Dumnezeu, şi toate acestea sub semnul inexorabilei morţi sunt aduse şi ridicate la maximă şi dureroasă intensitate în spectacole, regizorul ne provoacă la reflecţie, ne obligă la desprinderea de pragmaticul diurn şi, depăşind vina tragică, avem şansa catharsis-ului.