Ştiţi cîntecul ăla, "Guantanamera"? Refrenul zice ceva gen: "Yo soy un hombre sincero..." Cîntecul n-are legătură cu filmul lui Michael Winterbottom The Road to Guantanamo (Premiul de regie la Berlin anul acesta), dar refrenul, da. Cu mine, în orice caz.
Regizorul britanic, care face cel puţin un film pe an, pe subiecte din cele mai variate (cînd o ecranizare, cînd o dramă familială, cînd, ca aici, un film politic de actualitate fierbinte), a atacat de astă dată problema arabilor suspectaţi de terorism şi închişi, pe cale de consecinţă, în faimoasa (şi infama, după unii) închisoare de la Guantanamo. Cîţiva (cei cărora Winterbottom le dedică filmul său) sînt aici din greşeală: o piele mai închisă la culoare, o călătorie într-o ţară arabă cu ştiute legături cu teroriştii şi, mai ales, contextul mondial inflamat sînt doar cîteva elemente care pot face dintr-un cetăţean (britanic), care îndeplineşte condiţiile de mai sus, un suspect. Văzînd filmul lui Winterbottom, nu te poţi gîndi la The Wrong Man, filmul lui Hitchcock cu Henry Fonda, pentru că, în lumea în care trăim acum (paranoia lui "orice arab este un potenţial terorist"), chestiunea depăşeşte o situaţie de tip "în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit"... Este lucrul pe care nu-l ia în discuţie The Road to Guantanamo: el se comportă ca şi cum am trăi într-o lume "normală", în care nimeni n-a atacat şi ucis pe nimeni şi în care, brusc şi fără motiv, Statelor Unite li s-ar fi pus pata pe arabi.
Făcut în manieră documentară, cu scene de un realism brutal, filmul lui Winterbottom nu convinge totuşi: partizanatul anti-administraţia Bush al regizorului este evident. Dacă britanicul a vrut să demonstreze că la Guantanamo sînt închişi oameni care - pînă la proba contrarie - sînt consideraţi vinovaţi, lucrul acesta i-a reuşit. (Nici nu era greu). Dacă, în schimb, a vrut să demonstreze că soarta acestor - pînă la proba contrarie - "nevinovaţi" ar trebui să ne preocupe pe toţi, în ce mă priveşte a dat-o în bară: nu m-a convins decît că este o peliculă de propagandă. Iar dacă interpretarea e liberă, aş spune că meritul filmului e altul: te face să te gîndeşti că, în "sistemul Guantanamo", există lipsuri şi că trebuie aduse îmbunătăţiri.