Euro Trash - Ryna

Steady as she goes... Ryna e îmbrăcată muncitoreşte, e tunsă băieţeşte şi trăieşte româneşte, la deltă-n praznic, alături de-o mamă moale, un bunic expirat şi (neapărat!) tatăl beţiv cu palma grea.

Filmul Ruxandrei Zenide are atmosferă, are intenţii onorabile, are o morală, are chiar şi-un soi de poezie de final de lume - n-are însă emoţie, n-are cojones (nu-s misogin, Kathryn Bigelow are trei, de exemplu), iar cînd actorii deschid gura e jale. Devine astfel evident că principalul atu este vizual (deşi imagine splendidă nu-i totuna cu imagine bună - à bon entendeur) şi mi se pare important de notat că-i primul film românesc pe ecran lat de foarte, foarte multă vreme încoace, deşi compoziţiile în cinemascop, chit că impresionante, nu-s complet justificate.

Başca, Ryna se încadrează perfect în acel stil atît de prizat de europeni şi nu numai (filmare tremurată, din mînă şi au naturel, soundtrack incidental, montaj la fel), care pe mine unul mă lasă atît de rece... Pînă la urmă, Dorotheea Petre cară cam tot filmul în spate, ceea ce, aţi ghicit, nu-i deloc greu.