A fost sau n-a fost? e un film bun. FOARTE bun. Unul din cele câteva care anul trecut au resuscitat cu succes şi au postmodernizat în acelaşi timp peisajul cinematografic românesc. Era cu siguranţă nevoie de o asemenea revoluţie pe celuloid.
Trei vieţi banale a unor oameni dintr-o provincie anonimă, cu valenţe generalizatoare. Fiecare reprezentând un stereotip: profesorul de liceu alcoolic ce-şi cheltuie salariul şi timpul liber la "bomba" din cartier; bătrânul acru, singur şi trist, a cărui popularitate provine, ironic, din asumarea unui rol de bătrânel vesel şi simpatic; inginerul textilist reciclat în jurnalist la apelul de seară. Problema ridicată: a fost sau n-a fost revoluţie la ei în oraş? Cei trei îşi joacă rolurile atât de convingător, cu un substrat comic atât de fin (vezi diversele activităţi cu hârtiile de pe masă ale celor doi invitaţi la talk-show - mult prea mult spus - sau atitudinea profesorului acuzat în direct şi deci în văzul şi auzul oraşului întreg de minciună şi comportament neadecvat, care se face din de în ce mai mic, părând că vrea, la propriu, să dispară sub masă) încât dacă aş fi fost genul de persoană care sună la emisiunile postului local în direct, mi-ar fi venit să pun mâna pe telefon şi să formez numărul fictiv al studioului.
De un realism muşcător, filmul ne arată aşa cum suntem - provinciali amărâţi, cu ochii lipiţi pe postul local de televiziune "de debara" (vorba unor oameni deştepţi), ce se bucură de un rating ridicat deşi e de un amatorism desăvârşit, trăind împăcaţi cu realitatea cotidiană amară şi gri (vezi superbele imagini ale emblematicelor noastre blocuri şi interioarele apartamentelor înghesuite şi meschine), preocupaţi de lucruri mărunte şi neimportante. Îndemnul de a se bucura de zăpadă, singura capabilă să acopere noroiul şi mocirla, neaşteptata intervenţie a ultimei telespectatoare, văduvită de un fiu în Revoluţie, adevăratul personaj îndreptăţit să afle dacă a fost sau nu a fost.
Relatarea bătrânului Pişcoci (invitatul de ultim moment, de altfel doar pe post de decor, pentru a umple scaunul din dreapta moderatorului) din finalul emisiunii şi al filmului reprezintă momentul de graţie al peliculei. Felul în care el îşi reaminteşte cu lux de amănunte întâmplările din ziua de 22 decembrie 1989, toate legate de viaţa împreună cu soţia sa şi doar pe un plan secundar evenimentele Revoluţiei, confesiunea în direct (recunoaşterea faptului că probabil gelozia lui a grăbit sfârşitul iubitei consoarte), punctată ici-colo de întreruperile proprii cu amar-ironicele remarci "Vă plictisesc" - toate conferă momentului solemnitate şi har.
Meritându-şi pe deplin premiile şi nominalizările, filmul lui Corneliu Porumboiu ne facem să tânjim după viitoarele creaţii ale acestui talentat cineast. Român, de-al nostru!
Citiţi scenariul filmului A fost sau n-a fost?, un volum publicat de Editura LiterNet.
Citiţi scenariul filmului A fost sau n-a fost?, un volum publicat de Editura LiterNet.