De patru stele - Children of Men

... sau "Copiii tatălui", cum a fost tradus, oricum un titlu total neinspirat pentru un film care merită atenţie.

De ani de zile nici o femeie nu a mai născut vreun copil. Omenirea se află în incapacitate de a mai procrea şi nimeni nu mai trage vreo speranţă. Teroarea pune stăpânire pe marile oraşe ale lumii, deci şi pe Londra anului 2027, acolo unde un individ (Clive Owen) va primi printr-un concurs de împrejurări misiunea de a o "salva" pe unica gravidă de pe Planetă, o negresă emigrantă.

Dincolo de scenariul în sine, Children of Men are câteva elemente care fac din el o mică bijuterie: filmările (regizor - mexicanul Alfonso Cuaron, cel care a mai făcut, printre altele, Harry Potter III şi Y tu mama tambien), detaliile şi mesajele subliminale (Owen poartă, de pildă, un tricoul cu London 2012, subtilă reclamă la Olimpiada de peste 5 ani), Michael Caine - excepţional în rol de hippiot bătrân şi ţicnit (apropo, câţi hippioţi vor mai fi rămas în 2027?) şi Oana Pellea - consistentă (şi de nerecunoscut) în pielea unei ţigănci rătăcite prin Londra, care pune umărul la salvarea omenirii pălăvrăgind vrute şi nevrute într-o limbă pe care oricum nu o înţelege nimeni, dar care, iată, după Borat, începe să devină un fel de background language al industriei filmului: ta-daaam, limba română.

A, şi încă ceva: soundtrack-ul de senzaţie, atât de nepotrivit atmosferei încât se potriveşte perfect! Trăiască Lennon!