Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Last King of Scotland

Dau un regat pentru un cal de montă? - The Last King of Scotland


Academia Caţavencu, februarie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
The Last King of Scotland nu e nici un film mare, nici complicat, nici ambiţios. E doar unul dintre cele mai simpatice filme pe care le-am văzut în ultimul timp. Simplu, de treabă şi plăcut la vedere.

Un doctoraş scoţian vine în Africa şi devine medicul personal al colonelului-generalului-preşedintelui ugandez Idi Amin. Ştiţi genul: dictator simpatic, urcat pe tancuri la conducerea ţării, aclamat de tot poporul, care promite că odată cu el o nouă moralitate se va instala peste tot cuprinsul ţării, în locul vechii imoralităţi a vechiului dictator care a supt sîngele.

Deja bănuiţi şi restul: nu trece mult timp şi dictatorul începe să facă urît. Se uită un ministru cruciş la el, moare ministrul. Se plîng cetăţenii de ceva, mor cetăţenii. De fapt, cetăţenii mor oricum, pentru că preşedintele devine paranoic şi scapă lucrurile din mînă. Este fascinant Forest Whitaker în rolul lui Idi Amin, dar este de-a dreptul genial James McAvoy în rolul lui Cătălin (adică doctoraşul Nicholas Garrigan), viclean medic de casă, care se îndrăgosteşte de una dintre cele trei soţii ale dictatorului şi i-o lasă gravidă.

Cred că din cauza lui mi-a plăcut filmul aşa de mult. Dacă aş fi fată, aş vrea să mă combin cu James, fie şi numai pentru cinci minute, în lift. Dacă aş fi homo, aş vrea să mi-o trag cu James, fie şi numai pentru 20 de minute, noaptea, în Parcul Operei. Cum sînt hetero şi am prietenă, aş vrea să nu vină niciodată prin România. E genul de tip care străluceşte fără să vrea şi face şi filmul să strălucească. Prin mulţimile de negri, nici nu e greu, dar în mulţimea de filme din care ai de ales, pline de actori mari, nu era aşa de uşor. Iar tipul e super, nu mă ostenesc să o repet. Are o voie bună şi un magnetism rar.

Cînd, la sfîrşit, în scena torturii, torţionarii scot cele două cîrlige, mi s-a încreţit pielea pe mine. Cred că fiecare celulă din mine a urlat, dintr-un fel de solidaritate: "Dă, Doamne, să nu-l castreze!". Ei bine, rugile mi-au fost ascultate: nu l-au castrat, doar i-au băgat cele două cîrlige în piept şi l-au atîrnat aşa de o grindă.



 Toate articolele despre Last King of Scotland


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alexandru Vărzaru


Alte articole

 Nu lăsaţi copiii nesupravegheaţi! - The Last King of Scotland, Lucian Maier
 Imposibil de carismatic - The Last King of Scotland, Carmen Mezincescu
 Copil monstruos - The Last King of Scotland, Andrei Gorzo
 Un copil cu o jucărie nepotrivită - The Last King of Scotland, Mihnea Columbeanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer