Mă rog, nu sînt Scrisorile... chiar din Gima, ci trei etaje mai sus, din Hollywood Multiplex, dar mie mi-a plăcut jocul de cuvinte. Trei lucruri trebuie să ştiţi despre filmul acesta înainte de a intra la el. 1) A luat "Globul de Aur" pentru cel mai bun film străin (trebuie că nici celelalte nu erau cine ştie ce) şi e triplu nominalizat la Oscar, 2) E vorbit 100% în japoneză. {i 3) are o pereche în Flags of Our Fathers, film care va veni la noi pe ecrane prin martie. Pentru că, dacă mă întrebaţi, eu am senzaţia că acum, la bătrîneţe, Clint Eastwood a dat şi el în sindromul "Sergiu Nicolaescu". Puteţi să credeţi că anul trecut Eastwood a făcut două filme de război? Da, dom'le, două...
Iwo Jima este o mică insulă din Pacific (21 km pătraţi), care în primăvara lui 1945 a constituit un fel de sulă în coasta atacului american asupra Japoniei. Ei bine, despre insula asta Eastwood a făcut anul trecut două filme. Letters from Iwo Jima este perspectiva soldaţilor japonezi care şi-au organizat o defensivă bizară, săpînd cîteva mii de tunele şi cazemate prin peşterile vulcanice din care s-au apărat pînă la ultima înghiţitură de sake. Celălalt, Flags of Our Fathers, spune povestea soldaţilor americani care au atacat în demenţă ciotul de pămînt, neputînd înţelege cum nu pot depăşi cu ditai flota o simplă insuliţă. Letters from Iwo Jima <nobr>mi-a adus aminte pe undeva de The Last Samurai, poate şi pentru că generalul Kuribayashi, cel responsabil cu organizarea defensivei japoneze, este jucat de actorul Ken Watanabe, samuraiul, fostul partener de cafteală al lui Tom Cruise. Cel puţin la fazele de heirupism patriotard specific japonez, cînd soldaţii se aruncau cu sabia scoasă asupra cuiburilor de mitralieră americane.
Probabil că nu vă aşteptaţi să rîdeţi la acest film despre război. Cu toate astea, sîmbătă seara, cînd l-am văzut eu, în sală s-a rîs bine. Cred că era ceva foarte subtil, umor tipic japonez, pentru că eu n-am înţeles: ori de cîte ori era strigat în film "amiralul Ohsugi" sala izbucnea în hohote.