Ultima rundă - Rocky Balboa

"Un bilet pentru Rocky Balboa, vă rog!" Oricât de absurd ar suna aceste vorbe, sunt convins că mulţi dintre voi le vor rosti răspicat. E ceva straniu, tragic şi pervers în conceptul şi execuţia unui film despre un has-been realizat de un has-been - umilinţa actorului Stallone te face să treci cu vederea stângăciile regizorului Stallone şi să accepţi resemnat evidenţa: omul Stallone chiar avea nevoie de acest meci.

Vă sugerez să nu-l judecaţi strict ca pe un film de cinema (ar fi şi greu - prima jumătate e un remember şubred / naiv, jumătatea a doua e, de fapt, o transmisiune HBO) ci, mai degrabă, ca pe un epitaf, indulgent şi bătrânesc, poate, dar cinstit şi emoţionant. Unul dintre cele mai iconice personaje din primul secol de cinema coboară din ring, gârbovit, dar cu fruntea sus - iar dacă tema lui Bill Conti sau eternul montaj alergat / tras de fiare / antrenat nu vă smulg un zâmbet şi o lacrimă înseamnă fie că n-aţi intrat la filmul care trebuie, fie că nu mai vedeţi ecranul din pricina moşuleţului de pe rândul din faţă, care s-a ridicat în picioare şi aplaudă de zor.