Libertatea / martie 2007
Môme, La / La vie en rose
Marion Cotillard dă totul în rolul cîntăreţei Edith Piaf din La vie en rose - una din cele mai emoţionante reconstituiri biografice văzute în ultimul timp.

Piaf (un pseudonim de scenă care în franceză înseamnă "vrăbiuţă") era o mînă de femeie cu o voce ca un vulcan. Atunci cînd începea să cînte - aplecată peste microfon într-o simplă rochie neagră - nu puteai să nu te minunezi cum de putea să iasă o voce atît de puternică dintr-un trup atît de micuţ. Non, je ne regrette rien a fost mai mult decît un şlagăr care a înfruntat timpurile: era însuşi epitaful lui Piaf, răpusă de o viaţă plină de excese la numai 47 de ani (arăta de 74!)...

Prezentat în deschiderea Festivalului de la Berlin de anul acesta, filmul lui Olivier Dahan a impresionat publicul, dar a împărţit critica şi nu a obţinut, pînă la urmă, niciun premiu. Păcat: Cotillard, măcar ea, l-ar fi meritat cu prisosinţă - a fost de departe cea mai bună actriţă de la Berlinală! Tînără şi frumoasă, nu doar că s-a supus cu stoicism şedinţelor istovitoare de machiaj pentru a semăna cu Piaf, dar a reuşit să preia toate mişcările acelui corp chinuit şi s-o "reînvie" pe cîntăreaţă cu un talent şi o dăruire care impun admiraţia.

Filmul este unul clasic, deşi viaţa lui Piaf (care numai "roz" nu a fost!) nu e povestită ca la carte de la A la Z: începe aproape de final, se-ntoarce în copilăria cîntăreţei (dusă de colo-colo, ca o valiză, de o mamă alcoolică şi un tată circar de stradă ce-o lasă într-o casă de toleranţă, unde a învăţat - ei da, chiar acolo! - rugăciunea şi a simţit căldura unui cămin), apoi curge cumva linear înspre sfîrşit, cu cîteva întoarceri în momente semnificative. Există unul tulburător - atunci cînd află de moartea iubitului său Marcel Cerdan, pe care chiar ea îl chemase să vină cît mai grabnic la New York - pus în scenă cu brio de Dahan: Piaf se trezeşte dimineaţa, îl vede pe Marcel alături de ea în pat, dar este de fapt un vis în care apropiaţii săi, muţi şi trişti, se codesc să-i dea vestea accidentului de avion... Emoţia vine însă şi de la scene mai simple - ca atunci cînd, adolescentă, cîntă Marseieza în stradă în faţa unui grup de curioşi.

Toate interpretările sînt superlative, dar Cotillard arde pur şi simplu. Nu o rataţi!

Regia: Olivier Dahan Cu: Marion Cotillard, Sylvie Testud, Clotilde Courau, Jean-Paul Rouve

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus