300, Doamne, şi toţi 300...

Am auzit tot soiul de păreri foarte comice despre 300 - filmul lui Zack Snyder lansat şi în România, după ce a spart în SUA -, din partea unora cărora nu le-a plăcut: cineva, de exemplu, îi reproşa faptul că spartanii poartă uniforme (e un fel de-a spune: "uniforma" sînt mai curînd muşchii!) cînd se ştie, nu-i aşa, că ele sînt o invenţie (istorică) de dată mai recentă... Altcineva se arăta nemulţumit, pur şi simplu, că nu apar niciodată 300 de soldaţi în acelaşi cadru - or, filmul se numeşte 300, nu? Şi aşa mai departe; cîte gusturi, atîtea păreri (şi, uneori, tot atîtea enormităţi!)...

Ce trebuie ştiut despre 300 - înainte de a-l vedea - este că povestea nu e invenţia lui Snyder, nici a scenaristului său, ci un fapt istoric: în anul 480 î.Hr., cei 300 de luptători spartani conduşi de regele Leonidas (în film, Gerard Butler) au ţinut piept la Termopyle unei armate de peste 100.000 de persani conduşi de tiranul Xerxes (Rodrigo Santoro). Au murit pînă la ultimul, dar nu înainte de a semăna măcel şi groază în rîndurile perşilor, care au suferit înfrîngeri considerabile...

Cît priveşte "look"-ul filmului, aici este "vina" (sau meritul) lui Frank Miller, autor-cult al romanului grafic Sin City, care a desenat povestea lui 300 în urma vizionării unui film mai vechi de la Hollywood pe acest subiect. A reproşa unui film care ecranizează o carte (fie ea şi în imagini, sau cu atît mai mult) că "nu e conform cu realitatea" e ca şi cum ai critica un film după Cei trei muşchetari pentru că "numai d'Artagnan e atestat istoric"!

Tehnic, filmul e impresionant. A fost terminat în numai 60 de zile, postproducţia durînd însă un an. Filmările s-au făcut în faţa ecranelor albastre şi verzi, tot restul fiind introdus ulterior de computer. Doar musculatura "spartanilor" e reală: actorii au trebuit să lucreze la sala de forţă înainte de a intra în pielea personajelor.

300 e un film grandios, emanînd o forţă primitivă care e cel mai bun omagiu adus realităţii acelor oameni şi acelui timp. Un film violent, dar emoţionant: "Să nu ne uitaţi!", a transmis cu limbă de moarte Leonidas... Prin acest film, li s-a făcut dreptate.