Labirintul lui Pan / El laberinto del fauno e o dramă deghizată în basm pentru adulţi, primul fantasy-horror nominalizat la Oscar şi cel mai bun film al lui Guillermo Del Toro de până acum. Ca şi Espinazo del diablo, se petrece în timpul războiului civil din Spania, doar că eroina e acum o fetiţă, care-şi găseşte refugiul într-o lume fantastică. E un fel de "Alice în ţara ororilor", un Vrăjitorul din Oz transferat în pădurea Katin.
300 e povestea regelui Leonidas (Gerard Butler) şi a gărzii sale de corp de 300 de spartani care le-au ţinut piept perşilor. "Termopyle Rocks", sau "şi n-au învins", varianta "ai noştri ca brazii". Gerard Butler cu barbă, bicepşi, tricepşi şi resul de 300 cam figuraţie, creaturile over the top surogat de LOTR (Stăpânul inelelor), un Xerxes metro-sexual. E hiper-stilizat, dar nu e cinema şi dacă o sa facă acuma 300 de filme la fel va fi jale, cei 300 de jar jar binkşi cinematografici, thanks to Lucas şi ILM. Până acum am avut în acelaşi gen şi procedee tehnologice combinate, Cashern, Sky Captain and the World of Tomorrow, Renaissance si Sin City (adaptare după romanele grafice de Frank Miller, la fel ca 300). Acesta arată exact ca banda desenată, minus subplotul cu regina Gorgo (Lena Headey) şi senatul, care e şi cea mai slabă verigă din film, alături de voice over-ul plicticos şi enervant, la fel ca cel al lui Hopkins-Ptolemeu în Alexander al lui Oliver Stone. Cel mai mult m-a deranjat muzica lui Tyler Bates, care dacă păstra chitări metalice e OK, dar este o ciordeală de zimereală (adică Hans Zimmer recycling), cu teme de Black Hawk Down, Gladiator şi chiar M:I 2. Storyline-ul are deja vu-ul de Gladiator şi Braveheart, de ce trebuia să o aibă şi soundtrack-ul?
300 e ca un album Manowar pus în imagini ("Achilles, Agony, and Ecstasy in Eight Parts" de pe Triumph of Steel) şi dacă ar fi beneficiat de epicul pieselor de pe Battle Hyms ar fi fost cool, sau dacă ar fi jucat în el chiar trupa (Di Maio et all) , aşa cum era ea la nivelul anilor '80. Oricum, e 300 de ani peste Troy iar în IMAX (ceea ce noi n-avem şi ar trebui să apară, aviz întreprinzătorilor), trebuie să fie de belea.
Iar cei pe care nu-i interesează filmele de băieţi şi de juvenili şi zgomotul de săbii şi ploaia de săgeţi, să dea o şansă fantasy-horror-ului adult şi feeric, faunului şi creaturilor labirintului său. Sau, de ce nu, să se ducă la amîndouă filmele! Ce alternative are, The Queen şi Ticăloşii? Spartani, scoateţi săbiile!