"Trust no one!" Nu e deviza din Dosarele X, ci motto-ul paranoic al filmului lui Robert De Niro, The Good Shepherd / Agenţia secretă. Un adevărat film de spionaj, cu personajele gen John le Carré, mai ales cele din Spionul care venea din frig şi Tinker, Tailor, Soldier, Spy.
E un anti-James Bond, un anti-Bourne deşi cu Bourne. Matt Damon se foloseşte de ce a dobândit în seria Bourne, The Departed şi Syriana, dar mai ales în The Talented Mr. Ripley, pentru a compune personajul central al acestei fresce pe marginea unei epoci istorice tumultoase. El este Edward Wilson, spionul pedant, "inima şi sufletul CIA", care se ascunde în spatele ochelarilor, un om opac, chiar trist. Angelina Jolie e soţia sa, enervantă şi decorativă la început, apoi complexă, pe măsură ce suferă şi îmbătrâneşte.
De Niro (care apare şi el în film) şi-a asigurat o distribuţie fabuloasă de planul doi, Michael Gambon, Billy Crudup, Alec Baldwin, Keir Dullea, Martina Gedeck, William Hurt, John Turturro, Oleg Stefan (excelent în rolul lui Ulise, omonimul rus al lui Wilson) şi John Sessions (spionul rus care cântă la vioară). Cel mai dezamăgitor rol este cel al lui Joe Pesci, de fapt un cameo (de la Lethal Weapon 4 din 1998 şi până acum Pesci n-a mai jucat în nici un film şi când s-a anunţat că apare aici, mă aşteptam la un rol mai consistent), cu toate acestea şi-a asigurat "partea leului" într-o scenă cu cel mai citabil dialog.
Acest al doilea film pe care De Niro îl regizează (după debutul din 1993 cu A Bronx Tale), este unul extrem de ambiţios şi de elegant, somptuos, documentat în detalii microscopice. Echipa sa de super-profesionişti îi are ca director de imagine pe Robert Richardson (colaboratorul lui Oliver Stone la 11 filme şi al lui Scorsese la Casino şi Aviator), pe Ann Roth la costume, iar muzica, densă e compusă de Bruce Fowler, orchestratorul lui Hans Zimmer, alături de Marcelo Zarvos. Bazat pe elemente reale, personajele sunt compozite şi ficţionalizate în scenariul-fluviu scris de Eric Roth (Forrest Gump, Insider, Munchen). Povestea se spune în flashbackuri, deşi începe în timpul şi după evenimentele din Golful Porcilor din 1961. Trecem de la organizaţia secretă "skull and bones", la OSS şi al doilea război mondial în Londra, apoi Berlin în 1945 şi apoi Washington şi războiul rece. Avem chiar şi o enigmă-puzzle de descifrat.
E un film dificil de urmărit, trebuie să ştii ceva istorie pentru a te descurca în hăţişuri şi penumbră. Pentru că e o coborâre în infern, o spirală descendentă, un păienjeniş de intrigi şi minciuni, trădări şi comploturi, mai precis 30 de ani în CIA. Soarta unui om care îşi şterge propria viaţă şi renunţă la tot pentru a fi "Bunul păstor", un patriot ("we make the small wars"). Meditaţie pe teme azi considerate desuete, sacrificiu, loialitate, singurătate. S-a vorbit despre film ca fiind un "Naşul al filmelor de spionaj", Personajul lui Damon seamănă cu personajul lui Pacino din Godfather 2. Mie mi-a adus aminte de cartea lui Norman Mailer, Strigoiul lui Harlot, tot despre o viaţă întreagă în CIA, şi de JFK al lui Stone, ca procedee şi ambianţă de thriller politic conspirativ. De Niro s-a arătat fascinat de subiect şi a încercat de la începutul anilor '90 să găsească finanţarea. De fapt el este adevăratul erou al acestei piese morale, pentru ambiţia şi perseverenţa pe care a avut-o să facă filmul. După atâtea roluri minore şi filme penibile în care a jucat, se pare şi pentru a putea face "Bunul păstor". Ceea ce a devenit şi este, pentru că a reuşit să pună în mişcare o asemenea maşinărie monstruoasă, care a dat un film Important.
Notă: Acum şi pe blog la http://www.protv.ro/bloguri/ald-s-movieland