Jocul de cuvinte din titlu nu e întîmplător ori gratuit. Festivalul Internaţional de Mediu şi Scurtmetraj NexT a fost mai bine organizat decît Festivalul Internaţional B-EST, încheiat sîmbătă seară. Chiar dacă mare parte dintre probleme s-au rezolvat pe ultima sută de metri, la NexT nu s-a întîmplat să nu se dea un film pentru că lipseşte o telecomandă specială, cum s-a întîmplat la filmul lui Cătălin Leescu, o sală întreagă aşteptînd mai bine de o jumătate de oră o telecomandă de la Kodak, pentru ca să vadă nu Afterimage, ci filmul următor din program ("Bravo Cătăline!", a strigat cineastul Gheorghe Preda din sală cînd pe generic a apărut numele lui Juliette Binoche). La NexT nu s-a întîmplat ca subtitrarea filmelor s-o ia razna sau să apară la jumătatea proiecţiei, şi mai ales să strice spectacolul de gală, cu Nikita Mihalkov în sală.
După două ediţii în care organizarea a suferit, B-EST-ul din al treilea an a avut însă şi atuuri. În primul rînd l-a adus la Bucureşti pe un mare regizor, care rămîne mare chiar dacă ultimele lui filme nu ni se par mai bune decît cele de dinainte de 90 şi chiar dacă nu suntem de acord cu prieteniile sale politice. Nikita Mihalkov a trimis un mesaj care a fost citit de o consilieră de la Ambasada Rusiei la gala de închidere. El spunea că venirea la Bucureşti l-a făcut să se gîndească mai atent la munca lui şi să-şi reevalueze valorile. A procedat frumos. Aşa se face după ce ai fost invitat într-un loc. Dar el n-a venit pe gratis. Festivalul l-a plătit cu 20.000 de euro pentru masterclass. Dar dată fiind penuria de fonduri, nu s-au mai găsit bani şi pentru aducerea fratelui său, Andrei Koncealovski. Şi el trebuia să susţină un masterclass şi fusese dat ca sigur la conferinţa de presă organizată înainte de începerea festivalului. Ghinionul B-EST-ului a fost că n-a mai fost inclus în programul "Primăvara culturală bucureşteană"; se pare că în detrimentul unui nou festival organizat de Cornelia Paloş, care are loc în luna mai, deci n-a mai primit importante fonduri de la municipalitate. Gérard Corbiau, un alt invitat de onoare, care a făcut parte din juriul de lungmetraj, spunea că acest buget sărăcuţ îi face festivalul mai simpatic, dar adevărul e că numai cu bune intenţii şi cu entuziasm nu faci nimic. Filmele au fost de calitate, dar nu e neapărată nevoie să faci un festival competitiv lipsit de o strategie, culegînd filme care au mai fost premiate la mari festivaluri. Publicul nu vine pentru competiţie, ci ca să vadă filme, deşi trebuie să recunosc că n-am văzut în săli atîta lume cum mă aşteptam.
La gala de închidere a urcat pe scenă şi regizoarea de documentar Tereza Barta, care a sosit din Canada şi care va susţine în această săptămînă un masterclass la UNATC. Ea a anunţat Premiul pentru cel mai bun documentar, acordat filmului Favela Rising de Matt Mochary şi Jeff Zimbalist. La aceeaşi categorie filmul lui Werner Herzog The Wild Blue Yonder a primit Menţiune Specială. O Menţiune Specială a primit pentru scurtmetraj DVD, semnat de spaniolul Ciro Altabas, dar Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj i-a revenit lui Paul Negoescu pentru Examen. În privinţa lungmetrajelor, Invisible Waves de Pen-Ek Ratanaruang a primit o Menţiune Specială, Cel mai bun lungmetraj fiind desemnat Ceu de Suely / Suely in the Sky de Karim Ainouz.
Titlul acestui articol are şi o conotaţie pozitivă. Se spune întotdeauna că la anul va fi mai bine. Să vedem.