Nikita Mihalkov, pe care l-am văzut la Bucureşti prezentându-şi filmul Soare înşelător în deschiderea Festivalului B-EST, susţinând o conferinţă de presă şi un masterclass, e o personalitate şarmantă şi suficient de experimentată pentru a face faţă întrebărilor celor mai dificile. Cu atât mai mult cu cât faima îi permite să se comporte cu nişte oameni care îi iubesc filmele şi care nu l-au mai întâlnit niciodată cu şarmul unui aristocrat popular. (Mama sa a fost de altfel aristocrată, dar tatăl a avut simpatii comuniste, scriind chiar versurile imnului URSS.). Mihalkov nu regretă că nu şi-a rupt carnetul roşu în faţa camerei, spune că n-a făcut nici un film care să fie pe placul puterii şi invocă proverbul asiatic "Dacă stai pe pridvor, duşmanii vor trece pe lângă tine." Chestionat despre relaţia dintre film şi politică (Oscarul i-a adus un fotoliu în Parlament, din partea partidului lui Victor Cernomîrdin), spune că cinematograful se face cu ajutorul politicii, dar în centru trebuie să stea artistul. Cînd cineva l-a întrebat în legătură cu implicarea sa într-o campanie de anul trecut pentru menţinerea provinciei Kosovo în administrarea Serbiei, a spus că "e foarte periculos când civilizaţia o ia înaintea umanismului şi a capacităţii de a te pune în locul celuilalt." A doua zi, însă, la masterclass, o întrebare politică l-a făcut să afirme categoric: "Toate filmele mele sunt filme de dragoste!".
În legătură cu faptul că la petrecerea cu ocazia împlinirii a 60 de ani i-a prezentat prietenului său, Vladimir Putin, pe Jack Nicholson şi Sean Penn, a replicat: "N-aş putea spune că sunt prieten cu Putin ca actorii americani. Ei au propriul preşedinte cu care pot fi prieteni." Iar când România Liberă l-a întrebat ce impresie îi face faptul că e supranumit "Steven Spielberg al Rusiei" şi dacă n-ar prefera să se spună despre Spielberg că este "Nikita Mihalkov al Americii", cineastul a spus că dacă s-ar gândi la asta, în secunda următoare ar veni asistenta cu termometrul.
În 1994 Mihalkov a fost foarte supărat că n-a luat pentru Soare înşelător Marele Premiu la Cannes (l-a pierdut în favoarea lui Pulp Fiction al lui Tarantino) şi nu s-a sfiit să declare că "occidentalii nu ştiu să recunoască o capodoperă". "Internaţional nu poate fi decât ceva care e mai întâi naţional", a spus cineastul şi presei, şi publicului de la Scala. Totuşi, Mihalkov montează acum un remake după clasicul 12 Angry Men al lui Sidney Lumet, despre care spune că va fi un film "de esenţă rusească". În acelaşi timp filmează o continuare a Soarelui înşelător, deci faptul că a putut să-şi rupă câteva zile pentru a veni la Bucureşti - şi răcit- e o onoare pentru publicul B-EST-ului.
La masterclass n-a teoretizat prea mult, preferând în mare parte iniţierea unui joc de imaginaţie şi răspunsul la întrebări. Ioana Pavelescu a urcat pe scenă să-l ajute, Adrian Pintea a participat şi el alături de tinerii din sală la imaginarea unei poveşti plecând de la două perechi de pantofi. Mihalkov a împărtăşit şi mici "secrete": că atmosfera e baza filmului, că pune lumina şi compune cadrul bazându-se pe intuiţie, că nu lucrează niciodată cu un tehnician care se uită la ceas în timpul dublelor, că echipa trebuie să se plieze pe actor, că la repetiţiile lui participă şi directorul de imagine, că el, Nikita Mihalkov, nu e stăpânul propriului talent (ci Dumnezeu) şi că uneori i-e teamă să nu piardă detaşarea pe care o are faţă de situaţia sa.
Nikita Mihalkov a părăsit deja Bucureştiul. "Medicii spun să te ridici de la masă un pic flămând", sunt cuvintele cu care a încheiat masterclass-ul. Probabil că aşa se simt acum admiratorii lui, deşi a fost suficient de mediatizat pe perioada şederii sale.