După modelul lui Lost and Found, Amintiri din Epoca de Aur strînge sub acelaşi titlu mai multe filmuleţe cu subiecte diferite. Singurul numitor comun e că se petrec pe vremea lui Ceauşescu. Cristi Mungiu le-a scris inspirîndu-se din poveşti, zise adevărate, dar în orice caz amuzante, care au circulat în epocă. Mortul din tren, transportat dintr-un oraş într-altul, porcul asasinat cu gaz în bucătăria blocului etc. Vă amintiţi de ele? În curînd le veţi vedea la cinema.
Iulia Blaga: Despre ce e totuşi vorba în Amintiri din Epoca de Aur?
Cristian Mungiu: După cum ştii, e un proiect care adună mai multe poveşti din aceeaşi perioadă, aşa că e greu de zis pe scurt: într-o poveste e vorba de un om şi de porcul lui, în alta de nişte îndrăgostiţi care trăiesc cu aer, în alta de nişte găini care se plimbă cu maşina, şi tot aşa.
I.B.: Tu regizezi toate filmuleţele?
C.M.: Nu, planul de la început a fost să mai regizeze şi alţii, că de aia e un proiect din mai multe filme.
I.B.: Cînd ai început filmările? Cît mai durează? Ce locaţii ai?
C.M.: Am început prin decembrie pentru că aveam nevoie de iarnă. O să fie mai multe sesiuni de filmare în funcţie de anotimpul poveştilor. Deocamdată mai filmez pînă pe la sfîrşitul lui ianuarie. Am o superechipă. Am venit la filmare fără nici o grijă şi am ajuns să fac lucruri pe care nu am visat să le pot face vreodată din pricini de buget: mîine (n.red.- luni, 15 ianuarie 2007) o să transportăm nişte mobilă de la Giurgiu pentru o filmare la Ploieşti pentru că ne place mai mult cum arată şi descrie mai precis perioada. Filmăm în principal în Bucureşti, deşi aş fi vrut mult să ne trambalăm oriunde altundeva, dar n-a fost cum. E tot mai greu să filmezi epocă în Bucureşti. Unde te întorci, oraşul e sufocat de termopane, aere condiţionate şi viloaie de mitocani trîntite absolut fără nici o preocupare pentru estetică. Abia cînd ai nevoie să fii atent la detalii de tipul asta, observi cît de oribil se dezvoltă oraşul. Ar trebui o poliţie urbanistică, zău.
I.B.: E mai grea producţia decît la Occident?
C.M.: Ceea ce fac eu la filmare e cu mult mai greu. Dar producţia merge mai bine pentru că, pe de o parte şi organizarea e mai bună, iar pe de alta şi eu, şi Oleg Mutu suntem mai bătrîni acuma şi mai trecuţi prin multe.
"E mai greu la al doilea film"
I.B.: De ce a durat atît de mult să faci al doilea lungmetraj?
C.M.: Întîi mi s-a părut că nu e nici o grabă, după aia mi s-a părut că dimpotrivă, am intrat in criză de timp - şi nici una din senzaţiile astea nu te ajută să te aduni. E mai greu să faci al doilea film, deja stabileşti o direcţie în care mergi. Eu am scris patru lungmetraje în perioada asta pînă să ajung la unul care să mă intereseze să-l fac. Pe lîngă asta au fost şi multe cauze subiective şi personale ale întîrzierii - avem şi noi viaţă personală şi tot felul de preocupări extra-artistice.
I.B.: De ce faci un film despre Epoca de Aur? Arzi ceva? A rămas ceva nelămurit?
C.M.: Au rămas multe de povestit, nu de lămurit. Nici una din poveştile pe care le-am scris nu pomeneşte de Ceauşescu, de securişti şi nimic de felul ăsta. Epoca mea de aur e foarte personală - e un timp subiectiv al unor amintiri de ale mele.
I.B.: Cum te raportezi acum la Epoca de Aur?
C.M.: Să ştii că mi-am pus problema asta serios. După ce am scris Amintiri mi s-a părut că poveştile vor fi nostime pentru cine a trăit perioada, dar confuzante pentru cei tineri care habar n-au despre ce vorbim. N-aş vrea să rămînă din cauza mea cu senzaţia că a fost o perioadă veselă în sine, şi ca atare am simţit nevoia să echilibrez balanţa scriind un alt film care se petrece atunci, dar cu o viziune complet diferită.
"Cînd îmi va pieri entuziasmul pentru film, mă voi apuca de altceva"
I.B.: De ce nu scrii un volum cu amintiri din Epoca de Aur şi, în general, de ce nu scrii? Ai tot spus că te vezi mai bun scriitor decît regizor.
C.M.: Mi-ar plăcea să am vreme să scriu volumul ăsta pe care-l ticluiesc de mult şi să-l lansez odată cu filmul. Plănuiesc să regizez atîta timp cît n-o să simt că mă repet şi cîtă vreme mai sunt încă curios. Cînd o să constat că mi-a pierit entuziasmul care mă trezeşte acum cu mult înainte de ora de mers la filmare, o să mă apuc de altceva. Poate o să scriu.
I.B.: La ultimul concurs CNC ai cîştigat cu proiectul de lungmetraj 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Au fost voci care au spus că nu-i corect, că de-abia ai intrat în filmări cu cel pentru care ai luat bani în 2005.
C.M.: Dacă am trăi într-o ţară normală, în care lucrurile funcţionează ceas, nu m-aş grăbi nicăieri, dar la noi nu poţi să ştii niciodată ce va fi mîine. Uite, în 2005 sesiunea a doua la CNC s-a anulat din pricina unei extrafinanţări scoase din pălărie de aşa-zise rezolvări de contestaţii. Iar anul trecut sesiunea care trebuia să fie în luna mai s-a amînat treptat pîna în decembrie. Dimpotrivă, mă felicit pentru cum am decis să acţionez. Nici eu ca persoană, nici noi ca firmă nu facem filme la kilogram. Te asigur că amîndouă proiectele sunt tratate cu tot respectul şi că urmărim să scoatem două filme cît mai bune. Noi trăim bine din publicitate şi ne respectăm deplin meseria, nu facem filme ca să ciupim din finanţările de la stat.
I.B.: Unde se plasează noul proiect, în Epoca de Aur sau în zilele noastre? Ce vei "zugrăvi" în el?
C.M.: Povesteşte o sîmbătă din viaţa unei fete, de dimineaţă pînă seara. Ce am eu de zis nu e legat de o epocă anume dar, desigur, povestea are un context care o plasează într-o perioadă precisă, însă toată atenţia e pe personaje, pe motivaţiile lor şi pe consecinţele deciziilor pe care le iau, nu pe coloratura vremii în care se întîmplă.
I.B.: Cum merge Mobra Films?
C.M.: Foarte bine. Suntem în producţie cu Amintiri din Epoca de Aur şi 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, o să lansăm anul ăsta în cinematografe Lost and Found şi Offset, coproduse de noi anii trecuţi, fără sprijinul CNC, e şi un scurt al lui Gabi Sîrbu, facem şi documentare şi publicitate-aşa că avem de lucru.
I.B.: Care e părerea ta referitoare la scandalul actual din cinematografie?
C.M.: Am avea cu toţii de cîştigat dacă aceste mobilizări tranşante de forţe revoltate s-ar manifesta cît mai constructiv şi în timp de pace, şi nu doar consecutiv unor sesiuni de concurs.
I.B.: Eşti de partea lui Puiu?
C.M.: E neîndoielnic că după succesul cu Lăzărescu..., Puiu are tot dreptul să facă ce film vrea fără să dea socoteală nimănui. Şi cred, totodată, că sunt foarte puţini oameni suficient de pregătiţi în România care să poată anticipa ce fel de film va ieşi dintr-un sinopsis de 3 pagini. Nu mi s-a părut atît de scandalos că i s-au refuzat primele de dezvoltare - asta demonstrează limitele juraţilor, ale sistemului de selecţie şi că trebuie făcute schimbări importante. Găsesc însă că răspunsul ulterior al CNC-ului e impregnat de o mitocănie arogantă şi suficientă care îţi arată cam care e faţa adevărată a acestor oameni cînd sunt cuprinşi de panică.
Amintiri din Epoca de Aur
Regia: Cristian Mungiu
Producţie Mobra Films cu sprijinul CNC, McCann Ericsson şi TVR, şi cu contribuţia Fundaţiei Anonimul, a Editurii Ziua, Castel Film şi a GMP România.
Imaginea Oleg Mutu, scenografia Mihaela Poenaru, sunet Cristian Tarnoveţchi, montaj Dana Bunescu.
Din superstiţie şi pentru că vrea să fie o surpriză, regizorul n-a vrut să dezvăluie distribuţia.