mai 2007
Jérôme Bel la Bucureşti
Unul dintre cele mai importante evenimente ale anului 2007 la Centrul Naţional al Dansului este venirea la Bucureşti a coregrafului francez Jérôme Bel. Acest eveniment se înscrie în demersul Centrului de a aduce la Bucureşti spectacolele şi personalităţile care au contat cel mai mult în schimbarea de traiect pe care dansul contemporan a suferit-o în ultimele decenii. Astfel, după Self Unfinished al lui Xavier le Roy prezentat în octombrie 2006, vom avea ocazia să vedem vineri 25, sîmbătă 26 şi duminică 27 mai, orele 20:00, un spectacol - Jérôme Bel (1995) - şi o conferinţă performativă - The Last Performance (a lecture) (2004) - semnate de cunoscutul coregraf francez.

Jérôme Bel este numele unuia dintre cei mai inovatori - la modul radical - coregrafi europeni şi, în acelaşi timp, titlul lucrării sale coregrafice din 1995, cu durata de o oră, cel mai cuprinzător exemplu de montare austeră din cadrul curentei "reduceri" a teatralităţii ce caracterizează dansul european contemporan. Fără instalaţie de iluminat, fără sistem de sunet, fără costume, fără decor. Privind spectacolul, eşti foarte departe de producţiile coregrafice ale anilor '80, care aduceau cu cele de operă. Scena apare ca un spaţiu de lucru - ceea ce şi este, de fapt -, un spaţiu nu prea seducător, prăfuit, neprelucrat, gri, aşteptând ca instalaţia de iluminat să realizeze metamorfoza optică a vrăjirii şi să ridice cel de-al patrulea perete, pentru a face ca scena să pară îndepărtată, iar trupul dansatorului ireal. Dimpotrivă, în Jérôme Bel, scena este spaţiul de desfăşurare a lucrării coregrafice. Aceasta montare a goliciunii (precedînd şi reflectînd goliciunea dansatorilor) pregăteşte deja terenul pentru o critică a dorinţei din cadrul culturii noastre, a mărfii.

Într-un interviu acordat criticului de dans Gerald Siegmund, Bel însuşi postulează corpul ca fiind întotdeauna deja în-scris: "Pentru mine, dansul ca dans creat pentru scenă nu mai este exprimarea niciodată analizată, frumoasă a unor sentimente oarecum «naturale» prin intermediul corpului, corp care există şi [ne] slujeşte întrucît sîntem siguri pe el. Nu. Nicidecum. Pînă şi corpul biologic presupune o cantitate enormă de activitate de structurare spirituală. Tot ce ştim despre corp, tot ce înţelegem, se bazează pe coduri şi limbaj".

Jérôme Bel locuieşte în Paris şi Rio de Janeiro şi lucrează în toată lumea. A studiat dansul la Centre National de Danse Contemporaine din Angers, Franţa (1984-1985) şi a colaborat ca interpret cu numeroşi coregrafi din Franţa şi Italia. Printre piesele sale cele mai cunoscute se numără: nom donne par l'auteur (1994), Jérôme Bel (1995), Shirtology (1997), The Last Performance (1998), The Show Must Go On (2001), Veronique Doisneau (2004), Pichet Klunchun & Myself (2005). În 2003 Jérôme Bel este curator, alături de Alain Platel, al Festivalului Klapstuk din Leuven (Belgia). În 2005 a fost recompensat cu Bessie Award pentru reprezentaţiile cu The Show Must Go On din New York.

Spectacolele pe care veţi avea ocazia să le vedeţi la Bucureşti au avut peste 160 de reprezentaţii, în peste 70 dintre cele mai importante festivaluri şi scene din lume.

"Jérôme Bel îndrăzneşte să fie radical, să pună în scenă nespectaculosul şi o artă a risipei care lăsa loc poeziei. Deşi la prima vedere titlul Jérôme Bel ar putea părea o provocare narcisistă, autorul a ales de fapt să nu se ascundă în spatele unei simple metafore. Jérôme Bel de Jérôme Bel s-a născut dintr-o personalitate care îşi impune propriul stil de neimitat. În timp ce problematica pare a fi orientată către sine, acţiunile sînt intim legate de performerii care sondează şi se delectează în propria goliciune. (...)

Bel face o delicată afirmaţie politică, subliniind sfîrşitul unei ere şi tranziţia la un nou limbaj artistic. (...) Această piesa evidenţiază hotarul unei forme artistice prin limitarea ornamentaţiei. Cu toate astea, piesa foloseşte minunat spaţiul scenic, acesta nefiind haotic sau incert experimental. (...) Forma radicală, care poate fi perceputa atît ca o alegere estetică, cît şi ca una politică, nu se bălăceşte în negare. (...)
Această piesă nu-şi găseşte cu uşurinţă locul în coregrafia tradiţională, aşa cum nu poartă cu sine capcanele uzuale. Discursul său autentic e capabil să provoace un profund impact asupra publicului, care nu are timp să fie şocat de radicalitatea propunerii."

(Extrase din The name of the author: Jérôme Bel. The name of the show: Jérôme Bel. de Catherine Girard - Mouvement, December 1997)
"În Jérôme Bel de Jérôme Bel, coregraful transcende structurile de dans canonice şi dă o nouă dimensiune coregrafiei. Se detaşează de interpretarea din baletul clasic, de mişcarea liberă din dansul modern şi de abstractizarea din dansul contemporan. Bel împinge graniţele până la a atinge ceva mult mai intim: corpul uman ca instrument primar.

Un performance de dans, afirmă Bel, este compus din lumină, muzică şi mişcare şi aceste trei elemente sunt singurele pe care spectacolul lui se bazează. În cercetarea sa coregrafică, el se îndreaptă către o reală purificare, pentru a se limita la esenţial: nu există costume, suport muzical şi nici o regie complicată de lumini, trupurile sînt goale, muzica este cîntată de una dintre dansatoare, iar unica sursă de lumină este un bec. Bel refuză artificialul, creînd astfel o relaţie nouă şi intensă între dansatori şi public.

Nuditatea dansatorului permite un nou tip de coregrafie: Bel sacrifică arabescurile, mişcările descompuse şi cele ce urmează ritmuri muzicale (adică tot ceea ce este exterior trupului uman), privilegiind mişcările intime ce se întîmplă chiar în interiorul corpului (...) Acest spectacol nu este o succesiune de mişcări disparate, incoerente. Totul are o logică şi o semnificaţie intrinsecă. O mişcare conduce la altă. Aceasta reacţie în lanţ culminează în scena finală, în care se poate găsi mesajul spectacolului."

(Extrase din Oh gosh, just put it away! Jérôme Bel's Body [email protected] Gallery*** de R.J. Tavares - Evening Post, 24.05.1999)
"Proiectul propus irită, amuză, dă de gîndit sau nu stîrneşte deloc interesul. În locul corpului învingător, atletic, el propune un corp stângaci, imobil. În locul aseptizării, el oferă mirosuri, sudoare, păr. În locul supralicitării tehnice şi scenice (tot mai multe costume, lumini, decoruri), el opune rezistenţa mediatizării dansului, purificînd scena la maximum. Împotriva vitezei, el interpretează lentoarea, împotriva tapajului sonor, propune şoapta."

(Extras din articolul semnat Marie-Christine Vernay - Liberation, 05.10.1995)

Cu ocazia venirii lui Jérôme Bel la Bucureşti, CNDB organizează mai multe întîlniri cu publicul şi profesioniştii, după cum urmează:

Vineri 25 mai 2007
Ora 20:00, Sala Rondă
Jérôme Bel (1995) de Jérôme Bel

Sîmbătă 26 mai 2007
Ora 20:00, Sala Rondă
Jérôme Bel (1995) de Jérôme Bel

Duminică 27 mai 2007
Ora 11:00, Mediateca
Întîlnire cu publicul şi profesioniştii
Ora 20:00, Sala Rondă
The Last Performance (a lecture) (2004) de Jérôme Bel

Rezervări se pot face de luni pînă vineri la tel. + 40 (21) 318 86 76, între orele 10:00 - 16:00 sau la [email protected]. Rezervările pe email sînt valabile doar cu confirmare din partea organizatorilor. Nu se pot face rezervări prin email în ziua reprezentaţiilor.

CNDB se află în sediul Teatrului Naţional Bucureşti, B-dul Nicolae Bălcescu 2, sector 1, acces spre Lăptăria Enache, etajele 3 şi 4.

Notă: Fotografii de Herman Sorgeloos.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus