Interviu cu Jamie Courtier, supervizor al tehnicii animatronice - Le pacte des loups

-Cum s-a implicat CREATURE SHOP în acest proiect?
Le pacte des loups cred că este cel mai bun scenariu pe care l-am citit vreodată. Cred că vă ieşi un film genial, fenomenal. Mai întîi ne-am întîlnit cu Christophe Gans la Paris, apoi a venit el la Londra şi i-am arătat studioul, care avea o "carieră" mai mult de păpuşi unele mai drăgălaşe decît altele. În lume suntem cunoscuţi mai ales pentru Kermit Broscoiul, şi consider că acest film a fost pentru noi o şansă extraordinară să arătăm că putem face ceva complet diferit. "Bestia" nu avea absolut nici o legătură cu tot ce am făcut noi înainte. Ne-am implicat în acest proiect cu tot entuziasmul posibil.

-Cum s-a desfăşurat procesul de concepţie?

Avem la noi un tînăr creator de mare talent, care se numeşte Igor Chevalier, şi care e francez. Igor are o atracţie pentru partea întunecată a lucrurilor şi în acelaşi timp este un artist extraordinar. Lucra la "Creature Shop" doar de cîteva luni cînd Christophe şi Samuel au venit să ne vadă pentru acest proiect. A fost ca un vis pentru Igor. Asocierea era perfectă. Igor cunoştea legenda Bestiei din Gévaudan şi toată povestea făcea parte exact din domeniul său preferat. Avea avantajul că putea discuta în franceză detaliile proiectului şi avea şi competenţele necesare pentru a crea această extraordinară reprezentare a unui animal mitic.

-Care a fost prima etapa de fabricaţie?

Odată ce desenele noastre pregătitoare au fost acceptate, totul a început cu sculptura. În cazul Bestiei, volumul de munca a fost imens la nivel de structura internă şi mecanisme care să o animeze. Ca director de proiect am avut marele noroc să pot apela la ajutorul întregii echipe de colaboratori externi ai studioului, oameni care au o experienţă de ani de zile în toate domeniile de lucru. Avem un sculptor foarte bun care lucrează la "Creature Shop" de douăzeci de ani. Mai este apoi Nikki Lyons, o creatoare extraordinară care poate să dea realmente viaţă unei creaturi datorită modului în care îi construieşte interiorul. E uşor să construieşti o creatură care să semene cu o statuie, dar e foarte greu să îi dai viaţă. Trebuie ca mişcările sale să fie convingătoare, trebuie să simţi că are funcţii vitale, o musculatură, o forţă; nu te poţi mulţumi cu un simplu accesoriu de teatru.

-Cîte persoane au fost implicate în procesul de fabricare?

Au fost zeci de persoane care au lucrat la Bestie. A fost utilizată multă tehnologie internă nu numai tehnică "grea", berbeci hidraulici şi altele de genul ăsta. Maşinăria care pune în mişcare Bestia este un aspect, însă interfaţa între acest mecanism şi aparenţa exterioară a creaturii constituie ceea ce aş numi "tehnică uşoară" , a cărei punere în practică necesita un domeniu de competenţe complet diferit. Am avut aşadar zeci de persoane care lucrează la fabricare, de la personal de înaltă calificare, pînă la studenţi care fac activităţi mai repetitive în realizarea creaturii. A fost şi o echipă de ingineri, experţi în electronică, pentru că la versiunea animatronică realizată în studio am utilizat un sistem hidraulic controlat cu computerul. Şi pentru finisare am apelat la trei pictori foarte experimentaţi.

-Cum aţi dat viaţă Bestiei animatronice?

În studio, versiunea animatronică a fost controlată şi animată în acelaşi timp de echipa de marionetişti de pe platou. Computerul a fost necesar pentru a programa diversele elemente pentru a le face să funcţioneze în acelaşi timp. Cînd un om ridică ochii spre cer, de exemplu, multe elemente se mişcă în acelaşi timp. Pleoapele şi sprîncenele se ridică şi se pun în mişcare multe funcţii musculare. Datorită computerului toate aceste funcţii pot fi programate pentru a da impresia de realitate, pentru a da viaţă unei creaturi animatronice.

-Cîte Bestii au fost construite?

Am construit trei variante diferite ale Bestiei, pe care le-am filmat la Londra. Fiecare Bestie era animată electronic şi putea să facă anumite tipuri de mişcare. Aveam o Bestie pentru planurile îndepărtate, una pentru planurile apropiate (faţă) şi una pentru diferite detalii. Îmbinarea de efecte animatronice şi planuri digitale ne-a permis să obţinem un mare realism al Bestiei. Regizorul putea să opteze pentru efectele animatronice în funcţie de unghiurile şi planurile pe care le dorea, oferind o reală interactivitate cu actorii, şi să apeleze la tehnică animatronică cînd avea nevoie de o creatură virtuală pentru deplasările rapide şi planurile îndepărtate. Au fost făcute aproape 150 de planuri digitale.

-Cum s-a îmbinat acţiunea reală cu animaţia?

Timp de cincisprezece zile s-a filmat în decoruri naturale cu versiunea animatronică, aici la Londra. În spatele Bestiei s-a instalat un ecran albastru şi s-au construit fragmente de decor, mai ales pentru prim planuri. Se vedeau părţile filmate în Franţa ca să ştim exact cum să asamblam piesele de puzzle. Sigur că este minunat ca Bestia să fie prezentă pe platou, cu actorii, însă a trebuit să recurgem la tehnici speciale, în care actorii au jucat împotriva a ceva invizibil. Pe platou s-a recurs la baloane fixate de microfoane, pentru a asigură actorilor o linie de privire. Imaginaţia lor a fost foarte solicitată, însă asta este meseria lor, şi au ştiut foarte bine să se arate complet înspăimîntaţi la vederea unei mingi de fotbal atîrnate de un microfon. Am fi putut fabrica o mască sau ceva de genul ăsta, însă se ştie că actorii preferă să aibă de a face cu un obiect complet anonim. Altfel spus, o minge de fotbal e mai înfricoşătoare decît o mască. Printre numeroasele performanţe tehnologice de care a beneficiat Le pacte des loups, se poate evidenţia faptul că este unul din primele filme tradiţionale trase direct în digital înainte de a fi transferate pe pelicula de 35 mm.