Întîlniri de gradul trei cu Viitorul - Minority Report

Minority Report este revanşa lui Steven Spielberg asupra celor care cred că filmografia sa e prea "scurtă" (vezi şi caietul de presă, unde e dat ca "autor" al filmelor Men in Black, al lui Back to the Future, Who Framed Roger Rabbit?, Twister şi The Mask of Zorro!) sau lipsită de filme mari (există, totuşi, Close Encounters of the Third Kind, E.T. şi Schindler's List!).

Fără blocajul pe care i-l crease umbra lui Kubrick, recunoscător doar lui Philip K. Dick (autorul nuvelei omonime) şi sprijinindu-se pe scenariul (excelent!) al echipei Scott Frank & Jon Cohen, Spielberg face - în fine - acel film extraordinar pe care-l ratase în Artifical Intelligence: AI.

Actorii (un Tom Cruise, ca niciodată bîntuit de tristeţe, o Samantha Morton tulburătoare, un Colin Farrell perfect, un Peter Stormare perfect grotesc, plus marele Max von Sydow) reuşesc să fie memorabili într-un film literalmente scufundat în imagini. Căci, încă de la primele cadre, Minority Report îţi ia ochii: cu halucinantele efecte speciale (marca ILM), cu scenografia uluitoare (Alex McDowell), cu imaginea aceluiaşi, fidel lui Spielberg, Janusz Kaminski...

Filmul este o catedrală de imagini, iar Spielberg n-a mers niciodată atît de departe în direcţia unei "religii a ochiului"; o face aici, iar rezultatul este copleşitor. Dincolo de acest aspect, să-i zicem "de suprafaţă" (deşi Minority Report se susţine 100% ca formă îndatorată conţinutului), există problema filozofică pe care o avansează filmul: poţi interveni în cursul viitorului, oprind o crimă care ar urma să fie făcută? Filmul dezvoltă mai multe ipoteze, şi toate sînt pasionante.

Pentru amatorii de film inteligent şi spectaculos (o combinaţie, iată, posibilă!), Minority Report este de neratat.