Glorii apuse - Red Dragon

**1/2 (pentru că este un film care trăieşte din gloria predecesorului său, pentru că, dacă ar fi fost lansat azi, nici Anthony Hopkins, nici ceilalţi actori din distribuţie, nu l-ar putea feri de banalitatea pe care o reprezintă chiar şi între reprezentanţii genului său)

Anthony Hopkins face parte dintre actorii care şi-au câştigat un asemenea statut încât orice apariţie a sa într-un film face ca proiectul respectiv să capete în mod automat legitimitate. Dacă el ar fi refuzat să se implice în cele două continuări realizate deja la The Silence of the Lambs, n-am fi vorbit despre el acum, în această rubrică.

Anul trecut, când a fost lansat Hannibal, o continuare a aventurilor criminalului canibal Hanibal Lecter, toate datele păreau să indice un nou succes de public şi de critică. Lucrurile nu au stat chiar aşa. Anthony Hopkins a fost practic singurul din echipa filmului The Silence of the Lambs care a revenit, la zece ani după filmul răsplătit cu cinci premii Oscar, în această continuare. Iar Ridley Scott, de curând laureat cu Oscar pentru The Gladiator părea alegerea ideală. Totuşi filmul a fost criticat de specialişti şi deşi publicul s-a înghesuit în cinematografe, fascinat de ororile la care se deda eroul lor negativ favorit.


O ecranizare repetată

Dacă pentru trecerea de la The Silence of the Lambs la Hannibal a fost nevoie de zece ani, pentru trecerea de la Hannibal la Red Dragon un an a fost de ajuns. De data asta producătorii au apelat la prima carte a lui Thomas Harris, care, de fapt, mai fusese ecranizată o dată sub numele de Manhunter în 1986. Pentru a accentua faptul că filmul este un prequel (termen care, la ultima verificare, lipsea din limba română şi care desemnează un film care precede, ca succesiune temporală, evenimentele dintr-un alt film, produs înaintea lui), Red Dragon începe cu o lungă scenă în care Hannibal Lecter, încă în libertate, îşi alege următoarea victimă, la un foarte select concert de muzică simfonică. După care totul se precipită şi ne întâlnim cu el în forma în care îl cunoaştem şi îl îndrăgim: în spatele gratiilor, într-o instituţie destinată celor bolnavi şi foarte periculoşi.


O echipă eterogenă

Apariţia nouă în acest film o reprezintă poliţistul care l-a arestat pe Hannibal prima oară şi care, bazându-se pe inteligenţa şi pe dorinţa acestuia de a se "juca", îi cere să-l ajute în investigarea unor crime peste măsură de violente. Pentru că filmul este un thriller şi nu un whodunnit (alţi termeni foarte specifici şi bine cunoscuţi amatorilor de film, dar care nu au fost niciodată traduşi sau echivalaţi în limba română), spectatorul află foarte repede cine este criminalul care, într-o încercare de umor macabru, a primit porecla de "Zâna măseluţă".

Personajul lui Ralph Fiennes este, asemeni deja celebrului Hannibal, un erou negativ memorabil, în felul în care persoanele mai slabe de înger vor regreta că l-au văzut vreodată. Distribuţia filmului este, dealtfel, unul dintre cele mai tari puncte ale lui. În afară de Anthony Hopkins şi Ralph Fiennes, în el mai joacă Edward Norton (în rolul poliţistului cu o relaţie prea apropiată cu Lecter), Harvey Keitel (în rolul şefului secţiei de poliţie, cel care decide folosirea lui Lecter pentru rezolvarea unor noi cazuri de crimă) şi Emily Watson (în rolul unei tinere oarbe).


O reuşită cinstită

Regia Red Dragon-ului îi aparţine lui Brett Ratner, care are deja mulţi fani, dar în special printre tinerii amatori de filme de acţiune. Lui îi aparţin cele două filme din seria Rush Hour, cu Jackie Chan în rolul principal, şi tot el este principalul candidat la următoarea transpunere pe ecran a aventurilor lui Superman. În apărarea lui trebuie spus că nimic din predispoziţia sa spre comedia de acţiune şi gagul fizic nu transpare în acest film, care este apăsător şi întunecat de la un capăt la altul. În defavoarea lui trebuie spus că tensiunea apăsătoare şi relaţia subtilă stabilită în The Silence of the Lambs de regizorul Jonathan Demme este departe de ceea ce poate el controla.

Cu alte cuvinte Red Dragon este un film eficient în ceea ce-şi propune să realizeze, fără a avea în vreun fel încărcătura dramatică a primului film din serie. Este un thriller care te sperie fără să-ţi mai arate oameni cu creierul la vedere (ca în Hannibal!), care te ţine lipit de scaun fără să-ţi servească urmăriri la 200 km/h, este un film pe care e bine să-l ocoliţi dacă aveţi probleme cu inima dar nu este în nici un fel un film memorabil.