Majoritatea poveştilor de dragoste au la bază următoarea succesiune de evenimente: el şi ea se cunosc, apoi se îndrăgostesc, moment în care apar tot felul de forţe menite să-i despartă, pentru ca, până la urmă, cei doi să rămână împreună (dacă e un film cu final fericit) sau să se despartă (dacă e o poveste inspirată din viaţă). Cu alte cuvinte greu se poate inventa ceva în materie de love-story, şi cu atât mai greu de inventat ceva atunci când e vorba despre comedii romantice.
Noroc în dragoste, dar nu la cinematograf
Mărturisesc că sunt o mare consumatoare de comedii romantice şi că, din motive greu de explicat, dintre filmele anilor '90 cele pe care le-am văzut de cele mai multe ori sunt You've Got Mail şi Notting Hill. De fiecare dată când erau difuzate la televizor decideam că nu le voi mai vedea încă o dată (a cincea oară!), dar, de la un moment încolo nu mă mai puteam dezlipi de ecran. În plus trebuie spus că mă număr printre cei care cred că John Cusack este unul dintre cei mai nedreptăţiţi actori americani. Talentat, fermecător, aparent modest şi relativ normal în viaţa reală, el a ratat întotdeauna de puţin statutul de superstar. Toate aceste lucruri laolaltă m-au făcut să aştept cu mare nerăbdare filmul Serendipity, încă de pe vremea când abia era anunţată intrarea sa în producţie.
O victimă a lui 11 septembrie
Lansarea filmului a fost amânată după 11 septembrie 2001, pentru că New York-ul reprezenta un personaj important al filmului şi locuitorii lui, răvăşiţi după atentatul de la World Trade Center ar fi putut să nu aprecieze prea tare felul în care era prezentat. Iar acest lucru m-a făcut să mă aştept la un film cu adevărat pe gustul meu. Pentru că, am uitat să menţionez asta, una dintre teoriile mele este că, pentru a face o comedie romantică într-adevăr reuşită, oraşul în care se desfăşoară acţiunea trebuie să joace un rol important, să fie partener cu drepturi egale în povestea respectivă. Apoi au început să apară ecourile negative şi cronicile defavorabile. Dar, exemplu este chiar filmul săptămânii trecute, Big Trouble, nu întotdeauna te poţi baza pe opiniile criticilor americani. Lor nu le-a plăcut nici The 5th element!
Condamnat fără drept de apel
Am amânat cât am putut momentul în care vă voi dezvălui ce părere am despre acest film pentru că este cel mai bun mod în care vă pot exemplifica felul în care Serendipity vă va face să vă simţiţi. O mulţime de vorbărie, episoade fără nici o legătură cu subiectul real al filmului, cu alte cuvinte frustrare generată de refuzul sau eşecul persoanei în cauză de a oferi ceea ce i s-a cerut. O prezentare a filmului, în cazul meu, o poveste în cazul autorului lui Serendipity. Serendipity - cuvântul care reprezintă şi titlul original al filmului, nu are un echivalent în limba română, şi înseamnă aproximativ că poţi să ai parte de surprize plăcute când laşi totul pe seama întâmplării.
Serendipitate
În orice film care se respectă, ea şi el, după ce se întâlnesc şi se plac, se trezesc despărţiţi de soartă, oamenii răi, maşinaţiunile unor falşi prieteni sau alte artificii ale scenariştilor. De data asta ei se întâlnesc şi se despart pentru mai mulţi ani numai pentru a testa pe propria piele dacă au sau nu serendipitate. Adică dacă soarta îi va aduce sau nu înapoi împreună. Premisă care, dacă ar sta la baza poveştilor bunicii despre tinereţea ei ar avea poate sens, pentru că realitatea ne va fi dovedit cum stau lucrurile (bunicul este sau nu partenerul cu care soarta a fost testată). Dar într-un scenariu de film, este ridicolă, pentru că, dacă povestea nu-i aduce pe cei doi împreună din nou, filmul nu ar avea sens şi, evident, nu s-ar face. Din păcate acest film, al cărui final îl puteaţi bănui fie şi numai privind afişul, nu are practic nici o calitate care să-l recomande, nici tinerilor amatori de situaţii comice, nici tinerelor amatoare de poveşti siropoase, nici celor mai maturi dornici să vadă o poveste interesantă şi bine spusă. Păcat de New York şi de John Cusack, actori care ar merita un film mult mai bun!