Programul a cuprins sonatele pentru vioară şi pian în re major, op. 12 nr. 1, în do minor, op. 30 nr. 2, în la minor, op. 23 şi în sol minor, op. 96. într-o discuţie cu violonistul Dmitry Sitkovetsky dinaintea recitalului, acesta mărturisea: "Ceea ce este atât de minunat într-un astfel de recital de două ore este că într-un timp atât de scurt parcurgi stadii atât de diferite ale vieţii artistice a lui Beethoven. În muzica de cameră, Beethoven a fost mai sincer, iar aceste lucrări sunt foarte intime şi foarte romantice... Cred că este foarte interesant pentru public ca într-o seară să poată asculta de la prima sonată, op. 12, până la sonata a zecea, op. 96, ceea ce corespunde aproape întregii vieţi a compozitorului. Efectiv, poţi vedea cum stilul lui s-a modificat de-a lungul anilor."
O trăsătură de arcuş plină de nobleţe, un sunet luminos şi o autentică plăcere de a transmite ceva prin muzică, filtrate printr-o redutabilă experienţă a muzicii de cameră fac din duo-ul Dmitry Sitkovetsky - Pavel Gililov un cuplu extrem de potrivit pentru mobilul serilor concertelor Beethoven by Midnight. Perlajul fin, dar plin de fermitate, pedalizarea discretă şi calitatea de a şti să se menţină în plan secund fac din Pavel Gililov un partener perfect. Iar despre Dmitry Sitkovetsky, ce se mai poate spune... Dacă nu aţi fost în sală, închipuiţi-vă o interpretare a sonatelor lui Beethoven ce îmbină profunzimea şi o amănunţită cunoaştere a muzicii cu virtuozitatea, jovialitatea şi o insaţiabilă plăcere de a comunica cu auditoriul prin muzică.
Păcat că în sala Ateneului s-a găsit un public neobişnuit cu concertul. Sitkovetsky a avut ceva de spus!