Concursul Enescu s-a terminat, festivalul continuă

După aproape o oră de festivitate de premiere (cu destule momente de comic involuntar) în care s-au acordat toate premiile, oficiale şi speciale, în valoare totală de 117.000 de dolari, personalităţile marcante prezente pe scenă în acest scop s-au retras, lăsînd locul muzicii şi celor trei primi clasaţi la secţiunile de interpretare (lucrările premiate la concursul de compoziţie urmînd să fie interpretate în cadrul următorului festival "Enescu").

Aria clopoţeilor din Lakme de Delibes a fost prezentată sensibil, dar ezitant de soprana Teodora Gheorghiu (deţinătoarea premiului al II-lea, primul premiu neacordîndu-se), confirmînd părerea pe care o aflasem de la Christa Ludwig (preşedinta juriului de canto) privind participarea destul de slabă valoric la această secţiune.



Pianista Ilona Timchenko (Rusia), cîştigătoarea premiului I, a prezentat publicului Concertul nr. 4 pentru pian şi orchestră de Beethoven, unul dintre cele mai pretenţioase opusuri concertante din repertoriul pianului. Stăpînind perfect tehnica instrumentului, Ilona Timchenko a excelat în rafinamentele de nuanţare şi în expresivitatea perlajului, puse în slujba unui stil pianistic ce miza pe interiorizare şi delicateţe.



Într-o mare ascensiune de formă, Eugen Ţichindeleanu (cîştigător al premiului I şi al premiului special pentru sonata de Enescu) a abordat în gală Concertul pentru vioară şi orchestră de Ceaikovski, opus pe care îl domină tehnic suveran şi îl interpretează într-o cheie plină de entuziasm juvenil. Stilul lui interpretativ se acordă perfect cu aerul entuziast al cuvintelor pe care le spunea după semifinală: "Eu cred că din obligaţie, din datorie faţă de cultura acestui popor şi faţă de spiritul marelui Enescu, cred că orice s-ar întîmpla şi oricare ar fi rezultatul, orice român - pianist, violonist - ar trebui să participe în memoria lui Enescu la concurs şi apoi să urmărească tot festivalul cu sufletul la gură."



P.S. Telefoanele mobile au sunat, iar aplauzele au răsunat (de nestăvilit) după prima parte a concertului de Beethoven (înteţite de luminile nepotrivit aprinse de TVR asupra sălii, cu o promptitudine stranie). Vă vom ţine la curent cu evoluţia celor două "boli" ale publicului de ocazie: telefonul mobil deschis la concert şi aplauzele la momentul nepotrivit. Rămîn la părerea că ar trebui să existe cineva care să le spună celor care vin rar (sau prima dată) la concert, ce se face şi ce nu... Ar fi spre binele tuturor.