Mezzo-soprana Christa Ludwig, preşedinta juriului concursului de canto: "Am fost uimită că nu am avut nici un bas în competiţie. Nici un bărbat cu voce gravă în zona aceasta - România, Bulgaria, Rusia. Eram convinsă să aici voi întâlni voci de bas interesante. Nici măcar una. Trei-patru baritoni, trei-patru tenori, dar majoritatea soprane şi câteva mezzo-soprane. Am fost foarte plăcut impresionată că majoritatea aveau voci bune şi tehnică bune, uneori excelând într-o direcţie, alteori în cealaltă. Dacă unul din concurenţi putea cânta frumos Bach, nu era la fel de bun în operă. Sau invers, era bun la operă şi nu la fel în stilul baroc. Oricum, a fost foarte dificil să facem alegerea potrivită." De altfel, reticenţa cu care mi-a răspuns Christa Ludwig s-a reflectat şi în palmares: la canto, premiul I nu s-a acordat.
Pianistul Lazar Berman, preşedintele juriului la secţiunea pian, declara următoarele: "Poate că există motive speciale, dar participarea la acest concurs a fost destul de limitată. Privind lista concurenţilor, am găsit mulţi pianişti veniţi din Rusia, din fostele ţări socialiste... Nu erau muzicieni din Franţa, Italia, din restul ţărilor europene. Pentru că, de fapt, ce este un concurs... Este primul pas. După aceea, dacă iei un premiu, ai posibilitatea de a te realiza ca artist (aceasta este o variantă) sau de a fi uitat imediat. Ţi se acordă premiul şi la revedere... Viaţa adevărată apare după aceea, dacă ţi se oferă posibilitatea de a cânta. Apoi, vine alt concurs... Oricum, nu trebuie să ai speranţa că vei avea un viitor, prin simplul fapt că iei un premiu. Nu este doar problema concursului "Enescu", ci aceea a majorităţii competiţiilor de acest gen." Premiul I a fost câştigat de pianista rusoaică Ilona Timchenko. O simplă coincidenţă de naţionalitate cu preşedintele juriului...
(Ilona Timchenko, foto de Eugen Oprina)
La vioară, preşedintele juriului Dmitri Sitkovetski, declara înainte de semifinale: "Am auzit câţiva violonişti foarte buni şi câteva abordări muzicale extrem de interesante. Nivelul general e bun. Nu ştiu dacă o să descoperim un nou Heifetz (oricum, el nu a participat la nici un concurs)... sau un alt nume uriaş. Nu se întâmplă prea des în zilele noastre. Din fericire, avem acum şapte violonişti care au ajuns în semifinale, trei dintre ei fiind români. România a produs întotdeauna violonişti foarte buni, românii au avut întotdeauna un mod natural de a cânta..." Premiul I la secţiunea vioară i-a revenit românului Eugen Ţichindeleanu, confirmând parcă verdictul violonistului Sitkovetski privind calităţile native de violonişti ale românilor.
(Eugen Ţichindeleanu, foto de Eugen Oprina)
Compozitorul Ştefan Niculescu, preşedintele juriului de compoziţie, afirma înaintea galei: "Tinerii compozitori, în marea lor majoritate - sunt şi două excepţii - refuză acum angajarea într-un mod radical atât în experimentalism, cât şi în abstracţionism, două domenii care au fascinat de-a lungul secolului XX. Mi se pare că au o anumită cuminţenie estetică şi au ajuns la o punere în pagină, la o scriitură care este unanim acceptată cam peste tot în lume şi care face posibilă o înţelegere rapidă din partea interpreţilor care urmează să cânte aceste lucrări, în pofida diferenţelor de stiluri între compozitorii în cauză." La secţiunea compoziţie au fost acordate trei premii, unul pentru muzică simfonică pentru lucrarea Islands de Oliver Waespi (Elveţia) şi două distincţii (ex aequo) pentru muzică de cameră, pentru Halucinaţii gotice de Diana Rotaru şi Musica Nocturna de Vlad Hârlav Maistorovici.