Şi-ai să mă-mpuşti în zori - With a little help from my friends

Tobe şi-o manea. Sunete trepidante şi lălăială. Nisip şi un cort. Mare. Votcă şi-o groapă. Un puşti vrea să fie omorît de unul dintre prietenii lui pentru că sinuciderea i-ar face să se simtă vinovaţi pe părinţi. Moartea e ridicată la plasa ajutorului amicilor, care nu trebuie decît să apese pe trăgaci. Motorul îi rămîne criminalului. Emoţia şi tensiunea, spectatorilor. Totul e cît se poate de fair.

With a little help from my friends e spectacolul unei nopţi călcate pe acceleraţia simţurilor şi dorinţelor extreme. Spectacolul revoltei şi inocenţei unor puşti care fug la mare ca să fie liberi de orice constrîngere şi să inventeze jocuri "periculoase", testere pentru capacitatea de risc şi provocare, duse pînă la capăt. Povestea tipică a permutărilor erotice adolescentine, homosexualitatea camuflată şi explicată, în cele din urmă, cu "background-ul ei istoric", nonşalanţa şi frica, virginitatea apăsătoare, pierdută în zori, atracţiile pe muchie, accesele de furie şi îmbrăţişările dau montării un specific temporal clar circumscris şi foarte precis detaliat. Radu Apostol şi Bobo de la Fără Zahăr (excelente remake-urile şi muzica originală) au conceput un spectacol-concert live, o orchestraţie organică în care feeling-urile şi instrumentele au ritmul adolescenţei vulcanice, bubuitoare. Alegerea făcută de Apostol - un singur actor (Cosmin Maxim) şi restul studenţi la actorie - e extrem de potrivită pentru coerenţa de vîrstă din textul Mariei Manolescu, cu impact puternic în spectacol.


Limbajul e pulsul şi sensul lumii puşteşti

Distanţarea de identitatea cu care personajele intră în scenă, manipularea convenţiei - folosite de Maria Manolescu şi în Sado-Maso Blues Bar (montat de Gianina Cărbunariu la Teatrul Foarte Mic) -, insert-urile media, gen Euforia TV, ţin de o inteligentă setare pe diferite planuri de joc. Sînt, de fapt, mai multe nopţi şi mai multe jocuri în noaptea unui singur joc. E noaptea ieşirii lui Miki din joc (dimineaţa cel care a tras asul trebuie să-l omoare), noaptea "jocului de-a cuvintele urîte" care, în zori, sînt rostite pe bune căci, odată dezvirginarea dusă pînă la capăt, poţi îndrăzni să spui dezinhibat şi tare "pulă" pentru că ştii ce-i aia, noaptea în care te arunci în hit-uri nebune şi cînţi, rupt de dor, pe o plajă sonorizată de tobe şi zgomotul gloanţelor.

Apoi e noaptea dezvăluirilor incendiare, pe parcursul căreia cuţitul e înfipt adînc în rana angoasei, ruşinii şi impulsurilor ţinute o vreme sub control. Scena în care Andi îi povesteşte lui Miki despre începuturile homosexualităţii lui, în timp ce se privesc şi se ating tot mai intens, e o încleştare de o tandreţe uluitoare. Sexualitatea şi senzualitatea nu cad nici în patetism, nici în derizoriu. Sînt amestecate în doze corespunzătoare pentru a da o acumulare de stări "calde", contrapunctate de umor.

With a little help from my friends e un spectacol lipsit de vulgaritate, jucat cu un tip de firesc şi cu o vitalitate pe care le vezi foarte rar pe scenele din România.

Limbajul e pulsul şi, pînă la urmă, sensul unei lumi puşteşti pe care nu are cum să o edulcoreze sau cosmetizeze. Ar fi penibil să-i auzim pe aceşti adolescenţi vorbind în nisip (scenografia Alinei Herescu punctează exact elementele de care e nevoie: plaja, cortul, felinarul), în timp ce fumează şi beau, ca şi cum ar comenta cuminte un citat din Calistrat Hogaş. Universul lor e sensibil, tranşant, teribilist, autentic, necenzurat şi imposibil de pus la colţ. Trăiesc aşa cum vorbesc şi aşa cum simt. Şi simt totul la cote maxime căci noaptea lor e o noapte de comă, o noapte în care singura barieră ce i-ar putea despărţi e doar moartea. Însă şi moartea intră în topica jocului pe care spectacolul mizează. După ce lui Miki i se presară nisip în cap, se ridică din groapă şi trage o cîntare ca şi cum e mai viu decît oricînd.


Copilul este o prezenţă consistentă în spectacolele lui Radu Apostol

With a little help from my friends e spectacolul atmosferei unei vîrste de grup cu toate incertitudinile, tatonările, sfidările, frustrările şi poantele care, oricît de infantile ar părea, îşi găsesc perfect motivaţia şi locul. Extrem de magnetic şi acroşant în spectacol, în ciuda unor lungimi, e tocmai miezul cinic-fragil al adolescenţei, economia stilistică a acestei vîrste liminare, cu călcîiul în glume copilăreşti şi vîrful degetelor în maturizare. Textul Mariei Manolescu reuşeşte să marşeze foarte bine pe ambele piste. Afinitatea tematică a lui Radu Apostol pentru un timp marcat de amprentele copilăriei (în Acasă dezvolta hipersenzitiv inocenţa şi duritatea unor relaţii dintre copii aflaţi mereu într-un spaţiu subminat de nesiguranţă şi violenţă, iar Woyzeck începea cu un cor de copii-avortoni) ţine de o poetică regizorală urmărită programatic şi explorată vizual cu maximă atenţie pentru elemente-cheie.

În With a little help from my friends, Ruxandra apare la un moment dat îmbrăcată în mireasă, cu un copil-păpuşă tras de un cordon şi rotit în timp ce dansează dement. Viu sau simbolizat, copilul este o prezenţă consistentă în spectacolele lui Radu Apostol, un pilon de rezistenţă şi vulnerabilitate, care aduce cu el o lume halucinantă, dorită, sfîrşită sau doar neterminată. E un fel de icon temporal fără vîrstă care bîntuie personajele.


Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri", Iaşi,
With a little help from my friends de Maria Manolescu
Regia: Radu Apostol
Scenografia: Alina Herescu
Muzica: Bobo
Cu: Cosmin Maxim, Cosmin Panaite, Vlad Volf, Andreea Boboc, Olimpia Melinte şi Corneliu Laur.