Străzi-pîclă de picioroange, gulere şi ritualuri medievale, asfalt moale ca plastilina răvăşită pe tălpile fierbinţi ale sandalelor, aer lipit de pielea din care ţîşnesc bule de transpiraţie, zeci de flyere rotite ca alba-neagra fac din atmosfera Avignon-ului un montagne russe care-ţi dă cea mai plăcută senzaţie de vertij. Dac-ai avea mai multe perechi de ochi, tot n-ai şti pe ce să le fixezi mai întîi.
La ediţia din acest an a Festivalului de la Avignon, desfăşurată în perioada 6-27 iulie 2007, artistul asociat este regizorul Frédéric Fisbach, după ce, doi ani la rînd, au fost coregrafii Jan Fabre şi Josef Nadj. Conceptul de asociat privilegiază tipul de artist-pilot, în jurul căruia e gîndită o întreagă strategie performativă. O serie de evenimente care îi generează artistului un statut de creator-verigă forte a festivalului, de prezenţă-lanţ activ. Artistul-asociat e formatul perfect pentru propuneri interconectate: expoziţii, dezbateri, întîlniri.
Fisbach pompează cotidianul în toată dinamica lui socio-politică şi face din cadrul teatral un context deschis, intens dezbătut şi ultramuzicalizat. Feuillets d'Hypnos de René Char îmbină în 237 de episoade dramatice fragmente poetice, mărturii, aforisme, episoade care pornesc de la cazuri reale. Spectacolul se joacă pe 15, 16 şi 17 iulie în Curtea de Onoare a Palatului Papilor, spaţiu în care a fost prezentat anul trecut, exact în timpul finalei Campionatului Mondial de Fotbal, Asobu a lui Nadj.
Festivalul îşi asumă pentru unele spectacole rolul de producător delegat, fiind responsabil de partea financiară şi tehnică a unei montări. Recent, festivalul a produs Prometeo de Rodrigo García, pus în scenă de François Berreur. De asemenea, festivalul organizează în Franţa şi în Europa turnee ale unor spectacole străine, programate la Avignon, cum s-a întîmplat cu Romeo şi Julieta, regizat de Korsunovas. Anul acesta, Rodrigo García, autorul unor guerrille dramaturgice de o cruzime epidermică sfîşietoare, va fi prezent în cadrul festivalului cu Cruda. Vuelta Y Vuelta. Al Punto. Chamuscada. Activismul politic taie în carnea vie a unei scriituri extrem radicale, pentru că la García ideologia e mai importantă decît orice. Argentinianul îşi alege actorii în funcţie de afinităţi reactive puternic susţinute. Cruda... e o plonjare în copilărie, în timpul fascinant al unui carnaval la care participau oameni din zonele marginale, intraţi în vria pregătirilor pentru această formă de cultură arhaic stradală, primitiv exhibiţionistă, cu mult înaintea începerii ei. Pojghiţa festivă e scrijelită de García cu un cinism subversiv care frizează perversitatea oricărei celebrări, explozie de furie şi frustrare. Muzicieni şi dansatori îl însoţesc pe García în demersul lui arhetipal, care lasă libere frîiele protestului şi revoltei. Textul a fost scris pornind de la experienţa directă din vîrtejul unui carnaval, apropiat de o formulă de spectacol cu magnet instant.
Castorf, un regizor al boxului cu imagini dement-copleşitoare
Festivalul de la Avignon a debutat pe 6 iulie cu Nord, adaptare după Céline, creată de regizorul Frank Castorf, cunoscut pentru dramatizările după Idiotul, Demonii, Crimă şi pedeapsă, Maestrul şi Margareta etc. Frank Castorf este director de 11 ani al celebrului Volksbühne din Berlin. O lume în ruine, haotică, suspendată între subzistenţă crispantă, între bîlbîieli istorice şi salvare cu preţul definitivei alienări devine baza dramaturgică pentru materialul apocaliptic pe care Castorf, un regizor al boxului cu imagini dement-copleşitoare, îl pune să explodeze.
Inteligenţa angoasată a lui Ivan Viripaev, autorul unui text-poem biblic contemporan - Oxigen, montat peste tot în lume -, şi vizionarismul psihotic terifiant al Antoninei Velikanova, internată într-un spital de psihiatrie, s-au combinat pentru a crea un text segmentat, franjurat, care-ţi dă frisoane. Genese No 2, în regia bulgarului Galin Stoev, o cronică oniric-realistă a sfîrşitului şi începutului de lume, a relativismului strident, va fi, cu siguranţă, unul dintre spectacolele de referinţă de la Avignon. Poate fi văzut pe 18, 19, 20, 21, 23 şi 24 iulie.
Insideout (13, 14, 16, 17, 18 iulie) al coregrafei Sasha Waltz pune lupa pe intimitatea cu nesfîrşite cîrlige şi punţi spre spaţiul exterior. Într-o montare din 2003, Sasha Waltz concepea un spaţiu hiperstratificat (mai multe etaje, ferestre, cutii, gazon), un fel de instalaţie coregrafiată, în care publicul putea să-şi stabilească propriul traseu de receptare. Corpul înconjurător e tema tare a Sashei Waltz.