P.S. Avignon 2007 - Dincolo de teatru, partea lucrurilor

Cum faci ca să alegi cu cap şi să vezi producţii bune şi foarte bune, atunci când eşti atacat din toate părţile de oameni care împart fluturaşi, care îţi zâmbesc şi te invită amabil la spectacolul lor, întotdeauna nemaipomenit şi de neratat? Cum alegi din cele 940 de opţiuni zilnice, frunzărind cele 300 de pagini ale caietului program, din sutele de afişe care mai de care mai colorate şi mai atrăgătoare, din cei 10 fluturaşi diferiţi pe care te trezeşti că îi ai în mână în decurs de tot atâtea minute? Fie îţi faci o listă în funcţie de autorii sau titlurile pe care vrei să le vezi, fie te bazezi pe recomandările celor din jur, fie te duci la întâmplare, sperând că în loteria nebunească a festivalului vei da de jackpot. Sau vizionezi întâmplător scurtul număr de jonglerie în doi, realizat în barul cu atmosferă boemă a Avignonului festivalier şi urmezi dorinţa unui amic de a vedea spectacolul în întregime. Aşa m-am nimerit eu, pe nepusă-masă, în faţa unei performanţe artistice neaşteptat de reuşite, atât de reuşite încât nu pot decât să sper (şi să acţionez în consecinţă) că spectacolul va ajunge şi într-un festival românesc cât de curând.

Le parti pris des choses e o bijuterie de 50 de minute, un regal vizual cuprinzând elemente de dans, jonglerie, acrobaţie şi mişcare corporală. E un spectacol care depăşeşte barierele teatrului, circului şi ale dansului, mergând dincolo de constrângeri şi norme clasice, spre circul modern, spre un hibrid artistic complex, intens şi impunător.

Partea lucrurilor (aşa se traduce în română titlul împrumutat celui mai cunoscut volum de poeme în proză a lui Francis Ponge) e chiar mai mult decât un spectacol, e parte a unei întregi estetici hedoniste, materialiste, individualiste, aşa cum stă scris în caietul de presă al trupei. Nu există un fir narativ, ceea ce face ca orice încercare de descriere a spectacolului să devină o adevărată provocare. Cei trei actori-dansatori propun un demers unic, în care accentul cade pe decorticarea minuţioasă a semnificaţiilor obiectelor, acestea fiind prezentate, asemenea obiectelor alese de Ponge, într-o manieră precisă, riguroasă şi fără înflorituri. Scaunele au rol de suport şi de apropiere a indivizilor, de pătrundere în spaţiul vital al celuilalt pentru a ieşi din propria piele solitară şi a se contopi cu cel de lângă, într-o disperată şi uneori violentă (dar totuşi fluidă şi graţioasă) încercare fără şanse de reuşită. Mingile jonglerilor zboară haotic şi totuşi pe nişte traiectorii precis determinate, mişcarea are drept scop fie atragerea, fie respingerea proximităţii unui celălalt, jocul e puternic, dar amuzat, chiar ironic pe ici, pe colo. Cei trei utilizează ludicul ca mijloc de redare a frumuseţii pure a mişcării corporale prin dans. O partitură clasică punctează şi îmbogăţeşte bucăţile sincopate şi fără legături semnificative dar care se înscriu fără greş în liniile generale trasate de filosofia estetică a spectacolului.

Pasiunea mea subită (un adevărat coup de foudre) pentru acest spectacol trebuie că izvorăşte din propria căutare hedonistică, cu atât mai pronunţată în cadrul festivalului, expusă fiind, aşa cum scriam la început, unui spectru atât de variat de producţii teatrale. Încercarea de a mă acorda trăirilor celorlalţi, asemănătoare cu ale mele, m-a făcut să revăd excelenta performanţă a colectivului Petit Travers, să admir încă o dată măiestria artistică şi detaliul lucrat minuţios, să trec prin propria subiectivitate senzaţiile trăite şi astfel să văd o poveste acolo unde caietul program al spectacolului descrie o estetică şi o lipsă a naraţiunii. Şi nu în ultimul rând să constat, în cursul celei de a doua vizionări, reacţia publicului, emoţia sa aproape palpabilă, exclamaţiile sale de surpriză şi amuzament.

Talent evident, forţă şi entuziasm - Nicolas Mathis, François Lebas şi Céline Lapeyre, formaţi într-ale dansului şi circului modern (jonglerie şi trapez), laureaţi ai competiţiei europene Tinere Talente ale Circului 2004, aduc un suflu de aer proaspăt, debordând de imaginaţie şi elan. Şi dacă ochiul meu de consumator amator de artă vizuală nu se înşală, prevăd zări luminoase şi succese numeroase colectivului Petit Travers cu al său Parti pris des choses.