Un Paradis tuns zero şi-un Experiment ce-ţi face părul măciuca - Festivalul de la Berlin 2002

Festivalul de film de la Berlin s-a deschis cu Heaven, o coproducţie germano-americano-italiano-franceză regizată de tînărul cineast german Tom Tykwer, autorul lui Lola rennt. Dar Paradisul lui Tykwer, cu actriţa australiană Cate Blanchett în rolul principal, n-a fost chiar pe toate gusturile. Derek Malcolm, cel mai important critic de film britanic, veteran al acestui festival, îmi mărturisea că "a fost, în fine, cea mai bună deschidere a Berlinalei de multă-multă vreme"... Două etaje mai jos, întîlnindu-mă cu Alexis Grivas, selecţionerul Festivalului de la Salonic, aflăm că "a fost ceva groaznic, am urît acest film!" Iar la subsol, după un schimb de impresii cu Adina Darian, îmi devenea clar că nu doar filmul lui Tykwer, dar festivalul, în general, este la pămînt; "ascultă-mă pe mine - mi-a spus dna Darian -, o sa fie un fiasco!" Iar dna Darian are, de obicei, mare dreptate...

Judecînd totuşi după lumea care s-a înghesuit la conferinţa de presă, s-ar părea totuşi că filmul n-a trecut chiar neobservat. Cate Blanchett a apărut, graţioasă şi cu păr (în film se tunde chilug), prilej pentru o ziaristă să-i laude "curajul" de "a accepta un lucru atît de radical pentru o femeie", şi totodată "flerul" de care a dat dovadă: "Vă stă atît de bine fără păr, sînteţi cel puţin la fel de frumoasă!", i-a zis ziarista; ce-i drept, era (tot) din Australia... Conferinţa a fost o babilonie de limbi şi curiozităţi foarte diferite. Unii erau interesaţi de aspectul "metafizic" al acestei poveşti (scrise de cineastul polonez Kieslowski), în timp ce alţii (altele) vroiau să ştie, pur si simplu, cum se simte Blanchett, "ca mămică", sau cum se vor simţi carabinierii italieni după ce vor vedea filmul - avînd în vedere că între un carabinier din Torino şi un mafiot din Sicilia, scenariul nu vede nici o deosebire...

Dacă britanicul Bloody Sunday a fost o plictiseală aproape pentru toate lumea (subiectul: Irlanda, bombe, bombe, Irlanda...), franco-americanul Bridget (o mamă luptă cu justiţia pentru fiul său...) i-a făcut fericiţi doar pe aceia care l-au pierdut! Filmul pe care era păcat să-l ratezi a fost Das Experiment - tot un titlu german, nominalizat, de altfel, la Oscarul pentru film străin. Deşi durează aproape 2 ore, este atît de palpitant încît nici nu ştii cînd trece timpul! 20 de bărbaţi se angajează de bunăvoie - contra 4000 mărci - să treacă, timp de doua săptămîni, printr-o simulare de viaţă în închisoare; după nici trei zile, lucrurile scapă de sub control, se ajunge la umilinţe, violenţe individuale, de grup, iar în final, la crime... Un film excelent, care amestecă realismul cel mai dur cu o parabolă puternică despre fascism.

Titlurile cele mai aşteptate, aici la Berlin, sînt 8 femmes al tînărului regizor francez Francois Ozon - cu Catherine Deneuve, Emmanuelle Béart, Isabelle Huppert, Virginie Ledoyen, Fanny Ardant şi Danielle Darieux - şi Gosford Park al veteranului Robert Altman - cu Maggie Smith, Kristin Scott Thomas, Alan Bates, Helen Mirren, Emily Watson si Ryan Phillippe -, care deja a primit un Glob de Aur; primul este în cursa pentru Ursul de Aur, în timp ce cel de-al doilea este prezentat în afara competiţiei. Dar o surpriză mare ar putea s-o producă sud-coreeanul Kim Ki-duk, al cărui Bad Guy se anunţă ca filmul cel mai provocator al Berlinalei, cu 10 minute finale care "vor stîrni furia multora"...! Vom vedea.

(Deplasare sponsorizată de firma PricewaterhouseCoopers)