Ratatouille, madlena lui Proust

Pixar ne-a obişnuit cu filme de succes: The Incredibles, în regia lui Brad Bird, a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film de animaţie, în 2005. Finding Nemo, Monsters, Inc., Cars au făcut săli pline. În plină vară 2007, Brad Bird revine cu un film de animaţie înduioşător, fără a cădea în sentimentalisme ieftine: Ratatouille, povestea unui şobolan al cărui vis este să devină cel mai bun bucătar şef al Parisului, oraşul gastronomiei fine.

Un vis imposibil pentru un şobolan (simpatic jocul de cuvinte rat (şobolan) - ratatouille), inamic declarat al bucătăriei în viaţa reală, personaj ales tocmai pentru a ilustra deviza "orice poate găti" a lui Auguste Gusteau, bucătarul celebru în restaurantul căruia va poposi, întâmplător, şobolanul Remy. Oricine poate fi ceea ce-şi doreşte, în ciuda obstacolelor, aceasta ar fi ideea călăuzitoare a filmului. Totul e să vrei şi să crezi în tine. Chiar dacă familia nu ţi-e aliat - precum numeroasa familie a lui Remy, chiar dacă pericolele pe care le ai de înfruntat sunt uneori la limita dintre viaţă şi moarte.

Într-un Paris pentru a cărui reproducere echipa filmului a realizat 4.500 de clişee pentru a le avea ca referinţă, a coborât în canalele oraşului dar a urcat şi cei 300 de metri ai Turnului Eiffel, aventura şobolanului Remy se desfăşoară dinamic, cu multe amănunte care scapă privirii la prima vizionare a filmului. Văzută prin ochii lui Remy - de pe acoperişul restaurantului sau de pe podeaua plină de pericole, dar şi de sub boneta stângaciului Linguini, băiatul cam prostănac cu care va face echipă pentru a-l scoate pe acesta din bucluc, dar şi pentru a-şi realiza visul de a găti - lumea bucătăriei devine scena unde se confruntă orgolii dar se înfiripă şi prietenii. E o lume fascinantă, unde fiecare are propria poveste, o lume aparte, unde femeile-şi câştigă cu greu locul, bucătăria fină fiind, prin excelenţă, apanajul bărbaţilor.

Bucătăria marelui restaurant parizian (spre a reproduce cât mai fidel atmosfera unei reale bucătării de restaurant echipa tehnică a urmat cursuri culinare şi a fotografiat 270 de feluri de mâncare) este însă locul unde redescoperim gustul copilăriei, prin reţeta tocăniţei (ratatouille) pe care Remy o recrează pentru exigentul critic Ego. Rataouille acţionează precum madlena lui Proust, şi aceasta e adevărata artă, să reînvii momentele plăcute ale vieţii. Remy - şobolanul care trece prin deznădejde, dar şi extaz, şobolanul care se ascunde sub o bonetă, dar care va avea şi momentele lui de glorie şi recunoaştere - reuşeşte să-şi îmbuneze şi cel mai aprig duşman şi să şi-l facă aliat. De o expresivitate aproape umană (au fost realizate 160 de expresii faciale) Remy, şobolanul cu nas fin, ne învaţă că visurile noastre pot deveni realitate. Cu scene burleşti şi tandre, Ratatouille este un film despre prietenie, mai presus de toate.

P.S.: Filmul are o distribuţie de excepţie: Patton Oswalt - Remy, Sir Ian Holm - Skinner, Lou Romano - Linguini, Janeane Garofalo - Colette, Peter O'Toole - Ego. Din păcate, varianta pe care am văzut-o eu este cea dublată în română, dublajul fiind singurul ingredient care nu se potriveşte "tocanei".