La Plopi - Academia itinerantă Andrei Şerban

Sîntem, fiecare dintre noi, destinaţi să ne urmăm sau nu vocea inimii în meseria pe care o facem. Cercetătorii francezi numesc asta "trouver son métier intime". Meseriile, aşa cum sînt ele tehnic denumite, păstrează însă prea puţin din sensul vocaţiilor care le animă, adică nu vorbesc despre pasiune, despre dedicaţie, despre energia vitală care ne ghidează şi ne inspiră atunci cînd ne punem în practică visele.

Pentru mine, ocupaţia ideală este de a mă afla în umbra artiştilor. Adică acolo unde e lumină întotdeauna. Bucuria de a-i aduce şi pe ceilalţi înlăuntrul acestui spaţiu e dovada că o asemenea meserie poate exista şi că e necesară, cu atît mai necesară cu cît domeniul artelor rămîne unul de subtilă împletire între a şti să faci şi a avea vocaţie să faci...

La Plopi a început, în fine, o aventură la care am sperat şi în care am investit mult, alături de colaboratoarele mele atît de fidele şi de apropiate, Oana Radu şi Ştefania Ferchedău: laboratorul de creaţie Andrei Şerban. Intitulat "Academia itinerantă", atelierul de la Plopi a coagulat, cu răbdare şi fără multă vîlvă, starea de graţie pe care o construieşte întîlnirea fericită între fantezia febrilă a scriitorului (Tatiana Niculescu Bran), generozitatea sensibilă a unor gazde (doamna Mili şi Nora), iubirea de-a ucenici a actorilor (o parte deja lucraseră cu Andrei Şerban în Purificare, Don Juan în Soho, Rock'n'roll, Pescăruşul sau, în prezent, în Unchiul Vania) şi iubirea şi forţa de a dărui a profesorului-artist.

S-a încheiat acolo o etapă. Fondatoare şi nerepetabilă. Acesteia îi vor urma altele, al căror sens ne va ajuta pe toţi să înţelegem încă o dată cît de mult scopul drumului nu este destinaţia, ci călătoria în sine.