Mi-a zis mie un prieten la vremea lui, prin 2000, "nici nu şţii cât vom avea de plătit şi de suferit pentru Lord Of the Rings. Şi iată, lumea cinematografică a devenit o clonă de LOTR. Harry Potter al cincilea, Eragon, Narnia, The Dark is Rising (care din cauza rezultatelor proaste nici n-a mai intrat la noi pe ecrane), desenele animate Lucas ILM, magoriumuri emporiumuri, exemple de tehnici diferite (300 şi Beowulf) şi acest nou, The Golden Compass / Busola de aur.
Cadourile de Crăciun, nu se pot da fără dvduri cu Potter & co., studiourile New Line au vîndut deja de enşpe ori cofretele cu Stăpânul inelelor extins, reextins, retuşat şi relaxat, pe câte discuri e uman posibil, acum şi în HD sau Blu-Ray, deci, pregătiţi-vă de o nouă trilogie, adaptarea cărţilor lui Philip Pullman, His Dark Materials. Prima se numeşte Northern Lights, dar în America i-au schimbat titlul în The Golden Compass. Asta dacă s-or mai face filmele doi şi trei după decepţia recepţiei primului, pare-se prea sofisticat pentru americani (dar cam 200 de milioane investiţie). Deşi credeţi-mă că or să se facă.
Luminile nordului au apărut în 1995 şi New Line a cumpărat drepturile dinainte să iasă filmele lui Peter Jackson. Prima oară a lucrat la scenariu Tom Stoppard. Denumirile lui Pullman vin de la John Milton, din Paradisul pierdut. Subiectul e destul de întunecat pentru un fantasy de copii, ceea ce nici nu e. Dar s-a dorit ca filmul să fie mai dietetic, slab în calorii. De asta au băgat zaharină cât cuprinde. Iar despre Pullman, am auzit că e satanist, că opera sa ar fi ateistă, adică exact opusul filmului creştin C.S. Lewis-ist Narnia. Dar mi-am dat seama de un singur lucru, acolo vorbeau leii, aici urşii cu armură (cu vocile lui Ian McKellan şi Ian McShane). Aceste noi francize cum e şi Busola, atrag actori cu nume mari, deşi rolurile lor sunt doar episodice sau schematice. De pildă aici apar James Bond (Daniel Craig) şi Vesper Lynd (Eva Green) dar şi povestitorul lui Dude (Sam Elliott) şi Billy Mincinosul (Tom Courtenay). Mai participă pentru două minute şi Christopher Lee, pentru că fără el nu se poate face azi nici o franciză sau trilogie fantastică. Cel mai mult spaţiu şi schepsis îl are Nicole Kidman, un fel de mamă maşteră, vrăjitoare rea, Cruella de Vil, cu o maimuţică urâtă pe umăr. Iar eroina este Lyra Belacqua, interpretată de fetiţa Dakota Blue Richards, descoperită special pentru acest rol.
Mi-a plăcut că toţi copiii au demonii lor, reprezentarea animală a sufletelor în această lume paralelă, dar toate animalele sunt generate pe computer, mai ales ratonul-şoricel-pisicuţă al Lyrei, cu vocea lui Freddie Highmore (Charlie din Charlie and the Chocolate Factory).
Cel mai bun lucru din film este muzica lui Alexandre Desplat, care e dramatică şi epică, hiperbolică, şi cred că merita un film mai bun. Părerea mea e că domnul regizor Chris Weitz (Chuck din Chuck şi Buck) nu e cel mai potrivit să facă filme de asemenea buget şi extravaganţă şi până acum doar Guillermo del Toro, Peter Jackson şi Tim Burton au rezonanţă în genul fantastic (cu un rapel Ridley Scott la Legend). Şi din acest punct de vedere Stardust / Pulbere de stele rămâne cel mai bun fantasy al anului.
(Două stele din cinci)