În Sibiul devenit Capitală Culturală Europeană pentru un an, lipsa unei săli mari de spectacole este cu siguranţă o mare problemă. A fost cunoscută încă de cînd oraşul îşi depunea candidatura, în 2004, iar rezolvarea s-a căutat în închirierea cortului multifuncţional, ce a costat 800.000 de euro. Lipsa unei săli adecvate a stat la baza celor două scandaluri ce au pătat, pînă acum, imaginea "capitalei": cel dintîi, la concertul Scalei din Milano, desfăşurat la Sala Thalia şi unde prea puţine bilete au ajuns la public, iar al doilea petrecut chiar la inaugurarea cortului, fără curent şi fără încălzire. Acest al doilea scandal vă este, probabil, mai cunoscut dacă amintim că acolo un actor a băut pe scenă. Fiindcă Sibiul nu duce numai lipsa unei săli mari de spectacole, ci şi a unei prese culturale. Fără corespondenţi locali specializaţi, multe televiziuni şi ziare vor continua să prezinte evenimentele culturale ca pe accidente rutiere.
De cele mai multe ori, jurnaliştii de fapt divers aruncaţi pe şoseaua culturii vor omite să precizeze cauzele "accidentului" şi "condiţiile de rulare în trafic". Aşa s-a întîmplat şi în cazul actorului Marius Manole.
Condiţii jalnice
Că sînt probleme cu spectacolul România poveştilor albastre, ziariştii au aflat în ziua inaugurării cortului. Prima dintre cele două reprezentaţii avea să se amîne, fiindcă Pavilionul 2007 nu a avut curent electric pentru instalaţiile de lumină şi sunet, pînă cu cîteva ore înainte. De repetiţii şnur, nici vorbă. Amînarea avea să fie însă doar primul dintr-un şir de neajunsuri.
Seara, sibienii au fost întîmpinaţi în cort de un frig îngrozitor. Pe scenă, actorii au jucat ca nişte eroi, desculţi, îmbrăcaţi subţire, în timp ce spectatorilor le îngheţa şi limba în gură. După mai puţin de o jumătate de oră, oamenii plecau, spunînd că nu mai rezistă.
În al doilea act, Marius Manole a început să improvizeze: "E frig de mori aici!", "Plecaţi? Mi se pare corect", spunea, încercînd să îşi încălzească tălpile. Improvizaţiile păreau menite să învioreze atmosfera, dar mai tîrziu spectatorii au înţeles: omul băuse. Iată-l, îşi aruncă peruca, deschide o cutie de bere. Improvizaţie şi nu prea; se vede că este de fapt un protest dus la limită. Spectacolul a fost dus la final, aşa, transformat într-o comedie tristă. Însă chiar şi amestecînd rolul cu protestul personal, Manole a jucat cu talent, expresiv.
După spectacol
Şocată, regizoarea Anca Bradu spune că au fost impedimente în inaugurarea cortului, "nervii actorilor au cedat, s-au întîmplat tot felul de lucruri". Despre acestea, ea nu ştiuse; se ocupase de lumini pe ultima sută de metri şi nimeni nu avusese curajul să îi spună.
În faţa presei, Manole nu pare nici măcar ameţit. În cuvinte precise, anunţă că totul a fost o cale de a submina un spectacol în care n-ar fi vrut să joace. În declaraţiile ulterioare, va întări aceste spuse. Din spatele camerei, reporterul TVR îşi înveleşte întrebarea în precauţii: "S-a spus că ai urcat şi băut pe scenă". Manole răspunde artistic: "S-a spus asta? O, Doamne, nu pot să cred, e o minciună!".
După ce se sting camerele, între reporter şi actor are loc o mică altercaţie. "Sînt banii Ministerului Culturii! Cum poţi să faci de rîs Capitala Culturală?!", îl ia la rost jurnalistul. Consideră, probabil, că odată stinsă aparatura, îi poate spune el vreo două acestui "actoraş". Manole se înfurie: "Ce p... (se opreşte). Ce facultate ai tu, măi?", răspunde, supărat pe cel ce îl judecă şi nu poate să înţeleagă ce mecanisme s-au declanşat în actorul cu tălpile îngheţate, cu sufletul schimonosit pe "scena europeană" a cortului. În plus, presa "culturală" îi mai pusese actorului o întrebare incomodă, care pe unii i-a făcut să roşească: "Numele dumneavoastră?".
Jumătăţi de adevăr
Pentru un jurnalist, a pretinde că aceste lucruri nu s-au întîmplat echivalează cu minciuna. A spune însă lucrurile numai pe jumătate poate fi o ticăloşie. În ştirea prezentată la televiziunea publică - luată ca exemplu dată fiind vizibilitatea -, nu avea să se pronunţe nici măcar o dată cuvîntul "frig". Nu avea să se spună că nu a fost curent. O femeie cu nasul roşu e arătată ieşind din sală, iar declaraţia ei e decupată astfel: "Aş fi vrut să văd spectacolul, dar în alte condiţii". Se lasă să se înţeleagă că spectatorii ar fi plecat din cauza actorului, nu a frigului.
Artistul este smuls din context, iar gestul său pare unul de neînţeles şi deci uşor de condamnat. Marius Manole avea să ceară scuze publicului, producătorilor şi colegilor, în zilele următoare.
"Totodată, declar public că îmi asum toată atitudinea pe care am avut-o în acea seară", spune Manole. Şi artiştii din spectacol îşi cer scuze pentru reprezentaţie, amintind însă şi de proastele condiţii.
De ce totuşi, în după-amiaza premierei, văzînd condiţiile oferite de "scena europeană" şi ştiind că actorul a clacat şi a băut, s-a ales să se meargă mai departe? De ce nu a decis întreaga echipă să anunţe că spectacolul nu se poate juca?
"Am încercat să ies din distribuţie de mai multe ori, dar, pentru că sînt un caracter slab şi pentru că aveam prieteni care jucau cu mine, am zis să merg pînă la capăt", mărturiseşte Marius Manole, în Ziua.
Acelaşi lucru s-a petrecut, probabil, la nivelul întregului eveniment. Nimeni nu a avut curajul să refuze să joace un spectacol ce se anunţa deja de la prînz ca un posibil eşec.
Incertitudini privind Gala UNITER
Cortul care a stat la baza întregului scandal va găzdui, pe 23 aprilie 2007, Gala Premiilor UNITER. Spectacolul va fi regizat de Cornel Todea, va beneficia de scenografia lui Andu Dumitrescu şi va fi transmis în direct de TVR 1.
Duminică, pe 15 aprilie, toată echipa a fost la Sibiu, pentru a analiza situaţia. "Am fost toţi acolo, conducerea UNITER, tehnicienii televiziunii, regizorul, reprezentanţii Asociaţiei Sibiu 2007. S-a făcut o listă de necesităţi, ni s-a garantat că vom avea căldură, iluminat, spaţii pentru personalităţi. Avem promisiuni şi nu avem nici un motiv să ne îndoim că gala se va desfăşura bine. Primarul Klaus Johannis ne-a promis că se va ocupa personal", a declarat pentru Suplimentul de cultură Ion Caramitru, preşedintele UNITER.
Scenograful Andu Dumitrescu, colaborator apropiat al teatrului sibian (autorul scenografiei la Plastilina, Pescăruşul, Nasul), a avut îndoieli cu privire la desfăşurarea galei în cort, dar a acceptat să meargă mai departe. "Am fost la Sibiu şi în momentul ăsta totul pare pus la punct", spune scenograful. Îndoielile se bazau pe configuraţia spaţiului, impropriu unei transmisiuni tv în direct. "Spaţiul trebuie modificat. Nu mi se pare un loc unde să se desfăşoare un astfel de eveniment." Andu Dumitrescu a lucrat timp de 7 ani decorul pentru UNITER şi se declară "profund nemulţumit de colaborarea cu TVR, la nivel de rezultat final. Spectatorii din sală sînt, majoritatea, sacrificaţi. Din punctul meu de vedere, nu ratingul e important, ci că în sală se află peste o mie de oameni din breaslă", spune Dumitrescu. Însă, în privinţa rezultatului final, adică a felului cum totul arată "pe sticlă", concluzionează: "Eu nu pot gestiona lucrul ăsta, ci oamenii din TVR". Întrebat de ce a acceptat totuşi să lucreze iar pentru o gală transmisă de televiziune în direct, scenaristul a zis: "Bună întrebare, nu răspund! Cred că m-am transformat într-un mercenar!" - şi şi-a exprimat dorinţa ca toate promisiunile făcute la Sibiu de administratorii cortului să fie puse în practică, să nu rămînă doar vorbe.
Relansări
Programul Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007 a intrat în sezonul de vară, relansarea fiind marcată de spectacole de stradă, între 13 şi 15 aprilie 2007. Centrul oraşului a răsunat a petrecere: paradă, concerte, dansuri.
Distracţia a costat 60.000 de euro, plătiţi de Asociaţia Sibiu CCE 2007. Parada a pornit, în prima seară, din faţa hotelului Bulevard, cu trupe de animaţie, dans, cavaleri. Un car alegoric întruchipînd un vultur a fost urmat de acrobaţi pe catalige, jongleri cu foc şi, marea atracţie a bărbaţilor dotaţi sau nu cu cameră la telefoanele mobile: un car purtînd patru tinere dezgolite şi pictate pe corp, reprezentînd anotimpurile.
În Piaţa Mare, primarul Klaus Johannis a declarat deschis sezonul de vară: "Au trecut mai mult de trei luni din programul cultural, am avut peste două sute de evenimente, însă majoritatea în săli. Acum a venit timpul să folosim scena cea mai importantă a Sibiului: pieţele şi centrul istoric. Urmează evenimente de calitate".
Săli
Sala Thalia, construită în 1540, restaurată în 2004 - 430 de locuri.
Teatrul "Radu Stanca", restaurat în 2001 şi 2006 - 335 de locuri.
Casa de cultură a Sindicatelor, construită în 1973, renovată parţial în 2006 - 700 de locuri.