După ce partea a doua a aventurilor lor, Ocean's Twelve, i-a dus prin Europa (mai precis, Amsterdam şi Paris), gaşca celor mai şarmanţi spărgători/escroci revine în Las Vegas-ul care le era teatru de operaţiuni în Ocean's Eleven. Dacă prima dată era vorba de jefuirea ca la carte a unui cazinou, iar a doua oară trupa condusă de Danny Ocean (George Clooney) trebuia să strângă banii pentru a-i returna jefuitului din prima, Terry Benedict (Andy Garcia) banii, acum problema e... personală. Şi se numeşte răzbunare. Iar noua ţintă, deosebit de antipatică, e patronul unui imens lanţ hotelier de un prost gust şi o grandomanie sfidătoare - Willy Bank, jucat cu vizibilă încântare şi lejeritate de un Al Pacino neserios. Secondat de o rigidă şi înţepată asistentă ultra-competentă, Abigail Sponder (savuroasa Ellen Barkin), Bank e pe cale să îşi lanseze cu fastul de rigoare o nouă oroare drept în mijlocul Vegas-ului. Şi face greşeala de a-l trage pe sfoară şi scoate din afacere pe veteranul Reuben Tishkoff (Elliott Gould), decanul bandei acum separate. Care, de supărare, face un infarct şi ajunge imobilizat la pat. Motiv numai bun pentru ceilalţi să se reunească şi să pună la cale un plan imbatabil de distrugere pe toate fronturile a mogulului.
Ocean's Eleven ne făcea cunoştinţă cu adunătura de pierde-vară stilaţi şi puşi pe rele cu zâmbetul pe buze, refăcând clasicul Rat Pack din '60 al lui Lewis Milestone. Ocean's Twelve plusa la capitolul femei şi fast, plimbându-ne prin decadentul Amsterdam şi adăugând-o pe Catherine Zeta-Jones Juliei Roberts apărute şi în primul film; dar pierdea pe drum genul în care trebuia să se încadreze formal şi ceea ce ar fi trebuit să fie tocmai punctul de atracţie - jaful. Finalul trilogiei realizate de mereu surprinzătorul Steven Soderbergh (fix după experimentul retro şi alb-negru The Good German) regăseşte ceva din pofta şi nebunia uşurică a primului şi se străduieşte să ofere spectatorului toate cele trebuincioase unei distracţii de vară. Întâi, e farmecul indeniabil al actorilor - sunt fabuloase scenele cu acum părăsiţii Clooney şi Brad Pitt (cei mai sexy bărbaţi ai planetei cum ar veni) uitându-se cu ochii în pragul lacrimilor la Oprah şi vorbind în frânturi incoerente de monologuri paralele despre inimile lor frânte; aşa cum, prin eforturile lui Linus Caldwell de a se impune ca noul macho al trupei (inclusiv deliranta scenă de seducţie a mai vârstnicei Ellen Barkin), Matt Damon îşi ironizează delicios statutul de erou de acţiune şi sex simbol câştigat de când cu trilogia Bourne. Plus că jaful propriu-zis e extrem de bine calculat şi memorabil, iar jocurile de-a şoarecele şi pisica cu vechiul duşman devenit aliat Terry Benedict sunt de-a dreptul hilare.
Ocean's Thirteen nu e vreun film mare sau important, dar e entertainment perfect şi o comedie - uşoară, dar plăcută - mustind de acţiune şi poante bune, perfectă pentru o evadare din căldura sufocantă a verii. Pe scurt, o ocazie minunată de a petrece două ore amuzante în compania câtorva dintre cei mai simpatici actori ai momentului şi a te distra la fel de bine pe cât par s-o fi făcut ei.