Răul e îmbrăcat în costum de blugi, are o frizură ridicolă şi cară după el o butelie de oxigen. În plus, e implacabil. La fel ca bătrîneţea care cuprinde un Bine sarcastic, dar ineficient. În cel mai recent film al fraţilor Coen, Răul cîştigă la scor, dar nu despre asta e vorba. Ci despre neputinţă.
După două comedii uşurele (Intolerable Cruelty şi Ladykillers) şi un episod hilar dintr-o operă colectivă (Paris, je t'aime), fraţii Joel şi Ethan Coen au revenit în 2007 cu cel mai grav film al lor, arătînd încă o dată o excelentă disponibilitate pentru schimbarea registrului. No Country for Old Men (tradus în română mot à mot prin Nu există ţară pentru bătrîni) este un poem violent despre lumea în schimbare într-un loc încremenit în timp.
Acţiunea se petrece la începutul anilor '80, într-un Texas profund şi prăfuit, iar filmul foloseşte o geantă cu bani drept pretext pentru o meditaţie asupra inevitabilului. Llewelyn Moss (Josh Brolin), un vînător care trăieşte într-o parcare de rulote, ajunge din greşeală în locul unde s-a petrecut un masacru în deşert. Este vorba despre o afacere cu droguri care s-a transformat într-o canonadă, după numărul de cartuşe goale care zac printre cadavre. Moss găseşte o geantă plină cu bani şi un singur supravieţuitor, care-i cere apă. Vînătorul este un om practic, dar sufletist, aşa că ia banii şi se întoarce cu apă pentru muribund.
Cum nicio faptă bună nu rămîne nepedepsită, Moss este hăituit de posesorii genţii cu bani, care îl împuşcă, pun pitbullii pe el şi, atunci cînd vînătorul scapă, angajează un profesionist să-l găsească. Acesta are, ca şi ţinta sa Llewlyn, un nume imposibil - Anton Chigurh -, dar, în comparaţie cu personalitatea sau cu felul în care arată, numele nu mai reprezintă o problemă. Chigurh (Javier Bardem) e un psihopat cu o tunsoare cretină, care umblă cu un tub de oxigen după el - nu pentru că ar fi astmatic, ci ca să-şi găurească victimele cu o armă de asomat vite. Anton Chigurh funcţionează ca un ceas, dar are şi un soi de corectitudine sinistră: pe una dintre potenţialele sale victime nevinovate o pune să dea cu banul ca să-şi hotărască soarta, pe alta o ucide numai fiindcă a apucat să promită acest lucru.
Cel care trebuie să pună ordine în această poveste este şeriful Ed Tom Bell (Tommy Lee Jones), un texan bătrîn şi obosit care nu mai înţelege lumea în care trăieşte. Şeriful n-are nicio tragere de inimă să rezolve cazul, ceea ce îi salvează probabil viaţa, căci, aşa cum aflăm de la unul din personaje, dacă te întîlneşti cu Chigurh, perspectivele îţi devin extrem de limitate. Pînă la urmă, banii ajung la cine trebuia să ajungă de la început, lăsînd în urma lor un număr însemnat de cadavre, dar şi o întrebare care nu-i dă pace şerifului: încotro se îndreaptă lumea asta? Sigur, erau crime şi fărădelegi şi înainte, dar nu ca acum, cînd un puşti de 14 ani ucide o fetiţă doar de dragul de a ucide. Însă, pînă la sfîrşit, şeriful îşi dă seama că nu cantitatea de rău din lume se măreşte odată cu timpul, ci percepţia noastră asupra ei se amplifică pe măsură ce îmbătrînim. Într-adevăr, nu prea există loc pentru bătrîni în lumea violentă în care trăim.
Filmul curge lent, ca vorbele cu accent sudist ale personajelor. Fraţii Coen nu prea au lăsat loc de umor de această dată - în afară de cîteva replici inteligente, accentul cade pe gravitatea situaţiilor. Actorii fac roluri curate, cu o menţiune specială pentru Javier Bardem, care, cu siguranţă, a stabilit noi standarde pentru personajele negative.
Considerat a fi unul dintre cele mai bune filme din anul 2007, No Country for Old Men a cîştigat 2 Globuri de Aur (pentru scenariu şi actor în rol secundar - Javier Bardem) şi are în această perioadă un palmares impresionant de nominalizări, parte din ele urmînd a se materializa în premii de prestigiu: 8 nominalizări la Oscar (printre care şi cele pentru cel mai bun film, regie, scenariu, actor în rol secundar).
Nu există ţară pentru bătrîni / No Country for Old Men
Scenariul şi regia: Joel & Ethan Coen
Cu: Tommy Lee Jones, Javier Bardem, Josh Brolin, Woody Harrelson
Pe ecranele româneşti din 29 februarie 2008