Nae Caranfil e un sensibil care şi-a demascat sensibilitatea şi fragilitatea cu ajutorul unui pretext: filmul unui film. O sensibilitate bine ţinută în adâncuri şi care probabil se smucea să iasă la lumină, dar nu i se permitea în vremurile noastre aparţinătoare raţiunii seci. Poeticul ca o ceaţă învăluie acţiunea, caracterele şi chiar umorul inteligent atât de caracteristic autorului.
Un film în care personajul principal este filmul, un film ofrandă adusă filmului ca artă fragilă şi puternică în acelaşi timp aşa cum e şi viaţa celor care îl făuresc.
Ies în evidenţă: scenografia extraordinară ce reuşeşte să reproducă cu fidelitate epoca în formă şi spirit, muzica şi imaginea care se împletesc şi creează planuri transparente ce dau senzaţia de uşor şi mai ales jocul actoricesc al lui Marius Florea Vizante, un regal pe mai multe registre.