For your consideration: Oscar 80

Se pare că e o ediţie mai bună, cu filme mai interesante decât de obicei, dar şi extrem de multe dileme. American Gangster nu are decît două nominalizări - pentru rol secundar feminin (Ruby Dee) şi scenografie. Sweeney Todd doar la actorie din 3 categorii - va lua Johnny Depp în fine Oscarul? Eu aş miza pe al doilea premiu din cariera lui Daniel Day Lewis (pentru There Will Be Blood). Ceilalţi competitori sunt Tommy Lee Jones (In the Valley of Elah, film nominalizat doar la această categorie, dar TLJ nu face mult mai mult decît în No Country For Old Men şi ar fi meritat pentru The Three Burials of Melquiades Estrada / Cele trei înmormîntări ale lui Melquiades Estrada (2005), pentru care nici măcar n-a fost menţionat) şi Viggo Mortensen pentru Eastern Promises al lui Cronenberg.

George Clooney se dovedeşte din nou un personaj cu lobby puternic, pentru al său Michael Clayton. Cele doua hituri arthouse There Will Be Blood (prezentat la Berlin 2008 cu premiu de regie şi muzică) şi No Country For Old Men (premiera la Cannes 2007) au cîte 8 nominalizari, iar Atonement şi Michael Clayton cîte 7.

Underdogul e Juno al lui Jason Reitman, băiatul lui Ivan, care e nominalizat şi la regie!!! Unde se întâlneşte cu Julian Schnabel (Le Scaphandre et le papillon... 4 nominalizări), P.T. Anderson, fraţii Coenii si debutantul Tony Gilroy (până acum doar scenarist). Singura bătălie reală este între No Country... şi There Will Be Blood, restul sunt detalii.

Da, Michael Clayton e un film bun dar nu unul important, iar Juno e un fel de glumă, Little Miss Sunshine-ul de anul acesta, indie, nominalizat şi la Independent Spirit Awards. Între timp, revin, ce e cu The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford? Doar două nominalizări (imagine şi Cassey Affleck rol secundar)? Şi ce s-a întâmplat cu un film precum Into The Wild (două nominalizări, montaj şi Hal Holbrock rol secundar)?

De ce ne-ar interesa mai mult pacientul de la Dunkerque decât autentica experienţă şi The Short Happy Life of Alexander Supertramp, un film care este despre ceva mai mult decât o adaptare literară sofisticată, dar cu nimic novatoare precum Atonement? Muzica lui Eddie Veder nu e menţionată iar cântecului lui, Guaranteed, care a luat şi Globul de Aur îi sunt preferate trei cântecele din... Enchanted... De ce nu e nominalizat Emile Hirsch pentru cel mai bun actor? Iar un film convenţional biografic precum La Môme (La Vie en rose), este preferinţa Academiei, cu trei nominalizări. Nu mai zic nimic la film străin pentru 4,3,2 că s-a dezbătut subiectul. Aici se bat austriacul Falsificatorii / Die Falscher de Ştefan Rudowitzky, israelianul Beaufort (regia Joseph Cedar), rusul 12 - remake al lui Mihalkov la 12 oameni furioşi), epicul Mongol al lui Bodurov (Kazahstan), dramaticul Katyn al lui Andrzej Wajda. Tema comună a tuturor acestor filme este războiul.

Cei care se mirau de soarta lui Persepolis, acesta se află unde trebuie, pe lista cu animaţiile, lîngă Ratatouille şi Surf's Up. Să vedem ce vor vota, în afara surfului, povestea tradiţionalistă care de fapt nu e tradiţionalistă din Ratatouille sau fata iraniană, aş merge pe mâna de la grande cuisine! Acum s-a terminat şi cu greva scenariştilor şi boicotul şi showul va curge după cum s-a prestabilit. Oscarul e Oscar şi THE SHOW MUST GO ON, cu surprizele de rigoare. And the winner is? (pe vremuri, acum e the Oscar goes to)... s-a aflat duminică noaptea, 24 februarie 2008, după ora trei (de data asta în premieră în România pe HBO nedublat)!

---

O Oscar, where Art Thou: premiile ediţiei 80

Dialog între proprietarul unei staţii de benzină şi Anton Chigurh (Javier Bardem), legat de trasul la sorţi cu o monedă în No Country For Old Men, laureatul ediţiei cu numărul 80.

Proprietar: Look, I need to know what I stand to win.
Chigurh: Everything.
Proprietar: How's that?
Chigurh: You stand to win everything. Call it.

Nu cred că aşa s-au gîndit şi fraţii Coen la premiile pe care le va lua filmul lor atunci când au scris scenariul. Probabil se aşteptau la mai mult de la Cannes, acolo unde a avut No Country... premiera. Dar nu la un careu de Oscaruri. Şi s-au dat şi s-au dus - ca vîntul şi ca pămîntul în lumea asta din ce în ce mai rapidă şi mai nebună după ştiri proaspete în care deja articolul ăsta va fi old news, iar neuronii omorîţi de mojitourile ediţiei (văzută în premieră românească nedublată pe HBO) se vor fi refăcut eventual sau nu?

... şi de data asta a fost bine chiar dacă sunt unii supăraţi pentru P.T. Anderson şi There Will Be Blood. A curs sînge dar nu aşa mult şi mai mult sos de ciocolată, pentru a ajunge la Hitchcock şi reţeta lui pentru sînge din Psycho. Şi la Robert F. Boyle, scenograful lui Hitch (şi al lui Norman Jewison şi al lui Don Siegel) care a primit Oscarul omagial la 98 de ani!

Momentele de excepţie, cu The Departed, montaj care l-a inclus pe Heath Ledger dar nu şi pe Brad Renfro(!), Javier Bardem, proaspătul bad boy, anturat şi antrenat de friendo Jack Nicholson, prezenţa lui Dennis Hopper, Harrison Ford, noul şi vechiul Hollywood laolaltă.

Glumele lui Jon Stewart mai bune ca în telecastul său precedent din 2006, un mare pas înainte faţă de Ellen De Generes anul trecut. Noroc că s-a terminat şi cu greva scenariştilor şi boicotul şi showul aniversar a putut merge înainte cu brio. Surprizele, Oscarul pentru rol secundar feminin s-a dus la Tilda Swinton pentru femeia corporatistă repulsivă din Michael Clayton, iar Marion Cotillard (La Môme), a devenit cea de-a doua femeie care ia Oscarul de actriţă în rol principal într-un film străin sau în limbă străină după Sophia Loren (în 1961 cu La Ciociara). Atonement a luat ce-a meritat, anume muzica (Dario Marianelli), iar No Country For Old Men a luat patru Oscaruri majore din 8 nominalizări: Cel mai bun film, regie, scenariu adaptat (după romanul lui Cormac McCarthy), rol secundar masculin (incredibilul Anton Cigurh al lui Javier Bardem). Un uriaş succes pentru un film independent, minimalist, de gen (thriller), cum a fost în 1992 cazul The Silence of the Lambs. A fost anul Coenilor, care au mai fost favoriţi cu Fargo în 1996 dar au primit doar premiul pentru cel mai bun scenariu şi cea mai bună actriţă, Frances McDormand, nevasta lui Joel şi cumnata lui Ethan.

În categoria premiilor previzibile, al doilea premiu de interpretare principală din cariera lui Daniel Day Lewis (pentru There Will Be Blood), după My Left Foot în 1989, cel pe care s-a şi aşezat în genunchi în faţa Helenei Mirren care i-a dat premiul, Ratatouille desemnat cel mai bun film de animaţie şi premiul pentru scenariu original, Diablo Cody (Juno).

La film străin austriacul Falsificatorii / Die Falscher de Stefan Rudowitzky, i-a bătut pe polenezul Wajda (Katyn), israelianul Cedar (Beaufort), rusul Mihalkov (12) şi kazahul Mongol al... rusului Bodrov. Subiectul filmului, evreii care au lucrat pentru serviciile secrete naziste ca falsificatori. Mi s-ar fi părut mai normal ca şi La Môme, şi Le Scaphandre et le papillon al lui Julian Schnabel să fi concurat aici şi atunci altele ar fi fost rezultatele. Iar un film precum The Band's Visit a fost neeligibil, iar filmul lui Mungiu nu s-a aflat pe lista scurtă.

O Oscar, where Art Thou? Ştim, la fraţii Coen. Eu mă declar mulţumit de Oscar 80 chiar dacă am pierdut pariurile. Şi aştept Oscar 81.