Observator Cultural / martie 2008
Sadova e o localitate în Republica Moldova (asta ca să nu confundăm lucrurile - mai e o Sadova şi pe lîngă Suceava, şi o alta în judeţul românesc Dolj; Sadova noastră, însă, ţine de raionul Călăraşi din ţara vecină). Padova e un oraş în Republica Italiană. Sadova-Padova (mai toată Sadova lucrează-n Padova, nu-i o rimă, ci purul adevăr) e titlul unei fotografii a unui tînăr artist vizual de la Chişinău, cîştigătoare a unui premiu la un concurs numit Imaging Moldova, motiv pentru care ea a apărut într-un calendar pe anul 2008 editat de organizaţia care lansase concursul. Organizaţia se numeşte OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa), iar artistul în cauză - Octav Esinencu (şi, pentru ca peisajul care urmează să fie complet, deşi amănuntul n-are nici o relevanţă în sine, Octav este şi fratele mai mare al Nicoletei Esinencu, citată în Parlamentul României că ne împiedică şansele de integrare în UE cu piesa ei, Fuck you, Eu.ro.Pa!, şi fiul scriitorului Nicolae Esinencu, şi el, altădată, un... "copil teribil").

Acestea sînt personajele şi premiza situaţiei. Lor li se adaugă o televiziune moldovenească, TV7, şi un ziarist cu numele de Gabriel Călin, o cohortă de politicieni locali, de la comunişti de-ai lui Voronin la liberalul primar proromân al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, şi Procuratura, invocată drept instanţă supremă. Ediţia de săptămîna trecută a "Observatorului" ("Dezvăluirea bizarului reprezintă obiectivul principal al emisiunii", sună descrierea de pe site-ul postului) a fost dedicată de Călin lui Octav Esinencu (niciodată pomenit ca autor al fotografiei, probabil ca să justifice faptul că nici nu i s-a cerut vreun punct de vedere; există însă un prim-plan cu titlul lucrării şi creatorul ei, pe care camera zăboveşte destul de mult pentru ca gestul să aibă o valoare incriminatorie) şi foii de calendar (pe luna iunie) cu Sadova-Padova, care aduce un grav prejudiciu imaginii de sine a Republicii Moldova şi însemnelor ei naţionale, respectiv tricolorului.

Profanare! Să vină Procuratura!

Reprezentaţi ai tuturor partidelor şi orientărilor politice sînt chemaţi să-şi dea cu părerea. Preşedintele Partidului Liberal, Mihail Ghimpu, vorbeşte despre "profanarea drapelului de stat" şi "oameni care nu ştiu a preţui valorile"; "Pentru noi, simbolurile de stat ale Republicii Moldova este (sic!) ceva, aşa, un lucru sfînt", zice consilierul municipal Oleg Onişcenco, membru al Uniunii Creştin Democrate. Se cere grabnica luare de măsuri punitive: "Sigur că organele de resort sînt obligate să înceapă o urmărire, să vadă cine şi-a permis, fiindcă, din cîte ţin eu minte, în Codul Penal există o răspundere penală vizavi de astfel de acţiuni", lansează Ghimpu. Fiecăruia i se cere să descrie fotografia (care, avertizează dintru început realizatorul emisiunii, asociază culorilor drapelului "organul bărbăţiei" şi nuduri de femei), iar politicienii dau din colţ în colţ (de ruşine, zice Gabriel Călin, în totala absenţă a vocabularului specific, ar zice altcineva).

Ţinta "demascării" se dovedeşte a fi nu nenumitul Octav Esinencu, ci "agentura străină" (OSCE), care, în loc să-şi vadă de treaba ei cu Transnistria, aplică "standarde duble" şi încurajează denigrarea Moldovei şi a însemnelor ei: "Vai de mine! Cred că e o situaţie foarte, foarte riscantă cînd e vorba de o misiune diplomatică. E o încălcare a eticii diplomatice şi faptul că o misiune diplomatică aşa cum e OSCE îşi permite să editeze asemenea aberaţii o consider o încălcare a bunului simţ şi inclusiv a legislaţiei privind simbolistica de stat", se ultragiază alt consilier municipal de la Chişinău, Oleg Cernei, reprezentant al Alianţei Moldova Noastră.

Claus Neukirch, ofiţerul de presă al Misiunii OSCE în Moldova, încearcă să explice: că fotografia a fost aleasă de un juriu independent de cinci oameni de artă moldoveni, că o lucrare artistică e întotdeauna deschisă interpretării, că nici artistul, nici juriul, nici OSCE nu au "citit" opera ca o bătaie de joc, şi alte "banalităţi" de discurs democratic, cum ar fi chestiunea libertăţii de expresie. Neukirch spune "responsabilitate", jurnalistul o interpretează ca "asumare a vinei".

"Cireaşa de pe tort" a "dezvăluirilor" (în exprimarea exactă a realizatorului emisiunii "Observator") o constituie numele membrilor juriului care a premiat Sadova-Padova: printre ei, regizorul Mihai Fusu, directorul biroului Radio Europa Liberă de la Chişinău, Vasile Botnaru, şi solistul trupei Zdob şi Zdub, Roman Iagupov. Nici unuia nu i se cere vreun punct de vedere. Pe finalul cu imnul naţional al Republicii Moldova, se aşteaptă reacţia, cît mai promptă, a Procuraturii şi Ministerului de Interne.


Libertatea de expresie: artistul contra jurnalistului

Două sînt temele de discuţie pe care le ridică un demers ca cel al lui Gabriel Călin. Cea dintîi priveşte relaţia, supusă unor continue provocări, între profanare sau blasfemie şi utilizarea critică, în contexte artistice, a simbolurilor naţionale sau religioase (Republica Moldova e una dintre puţinele ţări în care semnificaţia drapelului de stat e dată prin Constituţie - tricolorul reprezintă "trecutul, prezentul şi viitorul" ţării; formularea e destul de ambiguă, însă: e vorba de simbolistica fiecăreia dintre cele trei culori sau de marcarea unei continuităţi, care identifică steagul cu însemnele tradiţionale ale României de la 1859 încoace?). Toate statele au legi privitoare la întinarea însemnelor de stat etc. În România, a existat nelinişti, mai degrabă exprimate informal, privind utilizarea imnului naţional în spectacolul Stop the tempo al Gianinei Cărbunariu, însă proiecţia unui vagin pe tricolorul românesc în montarea aceleiaşi regizoare cu piesa ei, mady-baby.edu, la Teatrul Foarte Mic din Bucureşti, n-a dat naştere nici unei tulburări (deşi afişul unei alte producţii ale aceluiaşi teatru, 89.89... fierbinte după '89, în care culorile naţionale apar sub formă de... baloane, a trebuit retras, în urma unei plîngeri, pentru că reproducerea drapelul ţării pe partea posterioară a chiloţilor unuia dintre personaje). Împotriva expoziţiei F.A.Q. about Steve the Great (decembrie 2004 - februarie 2005), iconoclastă ("Sabia de rahat şi zaharicale turceşti" a domnitorului, moaşte în serie, sub formă de mărţişor etc.) la adresa unui simbol naţional nestipulat în Constituţie, Ştefan cel Mare (şi Sfînt), Corneliu Vadim Tudor a cerut intervenţia Patriarhiei, iar acuzele de calomnie şi blasfemie au curs în presă şi la nivel de instituţii; un articol din Legea Cultelor, care interzicea referirile ireverenţioase la simboluri religioase a produs vii proteste în lumea artistică. În general, chiar şi în România, însemnele statale sînt un subiect mai puţin sensibil decît cele religioase (dar şi o temă artistică mai rar abordată); în democraţiile stabile, toleranţa la adresa exploatării artistice a "mărcilor" de stat e foarte ridicată, neconsiderîndu-se că ar afecta soliditatea identităţii naţionale (conceptul de naţiune este din ce în ce mai puţin supus provocărilor de acest tip, faţă cu globalizarea, migraţia şi federalismul), iar sensibilitatea crescută la iconoclastie naţională vădeşte tocmai o fragilitate identitară (chestiune de pus serios în discuţie în ce priveşte Republica Moldova).

Cea de-a doua temă de posibilă dezbatere priveşte calitatea actului jurnalistic şi deontologia lui, foarte ciudată (dacă e să vorbim în termenii emisiunii înseşi) în cazul de faţă. Nu doar că întrebările par orientate, dar ziaristul comentează şi deturnează informaţia (de pildă, tratează fotografia lui Octav Esinencu de "genială", încărcînd cuvîntul de dispreţ). Audiatur et altera pars (obligativitatea de a prezenta punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate) e o noţiune străină realizatorilor acestui "Observator", şi nu din cauză că e în latineşte, în condiţiile în care există o legislaţie privitoare nu numai la simbolurile de stat, ci şi la calomnie şi dreptul la imagine. De fapt, nici nu e o emisiune, e un denunţ public la televiziune, îndreptat, în principal, asupra unei organizaţii internaţionale, într-un moment în care în Republica Moldova relaţia cu instituţiile europene e un subiect politic extrem de sensibil ("demascarea" de la TV7 vine la luni bune după ce Sadova-Padova a fost premiată şi prezentată într-o expoziţie de artă, la Chişinău, în momentul în care publicarea calendarului permitea întoarcerea tunurilor direct asupra OSCE-ului). La mijloc stau aceleaşi lucruri pe care le pune sub semnul întrebării chiar realizatorul "Observatorului": libertatea de expresie (a artistului şi a ziaristului), cu tot cu limitele ei, şi raportarea la identitatea naţională. Concepte pe teritoriul cărora nu doar dacă eşti artist, ci şi dacă eşti jurnalist trebuie să mergi în vîrful picioarelor la Chişinău.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus