Pe cât de îndrăzneţ, pe atât de special acest
bisou trimis de Christophe Honoré spre maeştrii Noului Val francez. Un
musical cu gesturi fireşti făcut pentru altă generaţie decât cea care lăcrima la
Les parapluies de Cherbourg de la care împrumută parfumul, croiala şi structura dramaturgică în trei acte. Numai că povestea de dragoste e filtrată de alte vremuri şi trece prin alte umori:
într-un Paris în care mai dai de câte o poză din campania lui Sarkozy, două tipe (Ludivine Sagnier şi Clotilde Hesme) şi un tip (Louis Garrel) trăiesc un
menage à trois zdruncinat brusc de moartea unuia dintre ei. Filmul începe cu săruturi între fete şi se termină cu săruturi între băieţi, nu pentru că dragostea o ia razna, ci tocmai pentru că ea există şi trebuie cântată de la ferestre de la care Parisul se vede în toată splendoarea.
De la început şi până în secvenţa finală, lipsesc convenţiile, există umor, citate din Noul Val şi piese pe care ţi le doreşti pe ipod. Pe scurt,
Les chansons d'amour este un omagiu în pijama de casă, dar o pijama fină, croită de bobo pentru bobo, în care Honoré îi îmbracă şi pe Chiara Mastroianni, în amintirea lui Deneuve din
Les parapluies..., şi pe Garrel, în amintirea
actorului-fetiş al lui Truffaut,
Jean-Pierre Léaud.
Vedeţi trailerul filmului
Les chansons d'amour:
Vedeţi
Je n'aime que toi din filmul
Les chansons d'amour:
Vedeţi
sărutul băieţilor din filmul
Les chansons d'amour:
Vedeţi
De bonnes raisons / Inventaire din filmul
Les chansons d'amour:
Vedeţi
As-tu déjà aimé? din filmul
Les chansons d'amour: