Libertatea / aprilie 2008
Ismael, personajul principal parizian al filmului Les chansons d'amour (scris & regizat de Christophe Honoré), vede la un moment dat într-o vitrină un afiş cu Nicolas Sarkozy. Filmul (realizat înainte ca Sarkozy să devină "dl Carla Bruni") nu avea cum să anticipeze această întorsătură politico-sentimentală, dar - văzut acum - momentul are un "ce" ironic (ca în "ironia sorţii"): actorul care-l interpretează pe Ismael, Louis Garrel, a fost combinat cu actriţa Valeria Bruni-Tedeschi (sora Carlei Bruni), ceea ce face - aproape - ca "întîlnirea" dintre Garrel & "Sarko" să semene cu întîlnirea dintre doi cumnaţi.

Dincolo de această mondenitate involuntară (care demonstrează, mai degrabă, ce mică-i lumea), Les chansons d'amour este un film vesel, trist şi uşor despre doliu. Vorbeşte (sau, mai exact, cîntă) despre urmele dureroase, consternarea şi confuzia lăsate de Moarte, dar nu e un film "grav" sau gomos: tinerii experimentează menajul à trois (specialitate franţuzească, nu?), îşi fredonează micile bucurii (şi marile gelozii), trăiesc - cumva protejaţi - într-un fel de bulă făcută din tandreţea familiilor şi nepăsarea lor şi, mai mult decît orice, iubesc o formă de libertate la fel de nonşalantă ca aerul Parisului... Dar povestea ia o întorsătură tragică, iar restul filmului îl urmăreşte pe Ismael în încercarea lui, cu atît mai tuşantă cu cît pare improvizată, de a găsi un sens în ceea ce s-a întîmplat pentru a putea merge mai departe.

Există multe momente adevărate în Les chansons d'amour: scena morţii lui Julie (Ludivine Sagnier), vizualizată ca un şir de fotografii; discuţia lui Ismael cu părinţii acesteia, despre banii rămaşi în cont (cînd aţi văzut ultima dată o discuţie despre bani într-un film?); întîlnirea mamei lui Julie cu Alice (Clotilde Hesme), cealaltă fată din trio-ul amoros, noaptea tîrziu, la o cafenea; şi resemnarea delicată a celeilalte surori (intepretate de Chiara Mastroianni), despre care nu aflăm mai nimic...

Unul din cele mai bune lucruri din film este, categoric, muzica lui Alex Beaupain (care a cîştigat Césarul de anul acesta): dacă ştiţi franceza, veţi putea savura şi textele cîntate, cu înduioşătoare stîngăcie, de actori (căci subtitrarea este o jale...). Les chansons d'amour este un film fragil şi răcoritor ca o picătură de ploaie: trebuie "prins" repede, pînă nu dispare de pe ecrane, şi lăsat să vă gîdile simţurile - fiind un omagiu proaspăt la filmele Noului Val.

Sageata Vedeţi trailerul filmului Les chansons d'amour:


Sageata Vedeţi Je n'aime que toi din filmul Les chansons d'amour:


Sageata Vedeţi sărutul băieţilor din filmul Les chansons d'amour:


Sageata Vedeţi De bonnes raisons / Inventaire din filmul Les chansons d'amour:


Sageata Vedeţi As-tu déjà aimé? din filmul Les chansons d'amour:

Regia: Christophe Honoré Cu: Louis Garrel, Ludivine Sagnier, Chiara Mastroianni, Clotilde Hesme, Gregoire Leprince-Ringuet

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus