Un jurnal cu trei pagini
Inspirat de Cvartet pentru o lavalieră
Ziua a doua: Just the two of us...
Nu ştiu dacă faptul că obişnuinţa e a doua natură e un lucru bun... Introduce relaxare acolo unde ar trebui acutizată atenţia şi generează reflexivitate pretins-obiectivă acolo unde vinovăţia ar trebui să aibă efect coroziv...Inspirat de Cvartet pentru o lavalieră
Ziua a doua: Just the two of us...
Pe mine personal Cvartetul pentru o lavalieră m-a făcut să mă simt vinovată în sensul cel mai benefic cu putinţă...
Cum e stai cu nasul cufundat în filosofia lumii şi să te simţi complet nevinovată de înghesuiala de la metrou?... "Nu ţi-a spus Dostoievski că toţi suntem vinovaţi pentru tot?... Ce tupeu, să te apuce mizantropia la metrou, ca şi cum tu nu ai face parte din mulţime, ca şi cum tu eşti binecuvântarea Pământului coborâtă printre ei şi ar trebui să îţi întindă covorul roşu când te îndrepţi spre Magistrala 1 la Unirii... Poate că nenea ăsta care e împins de mulţime către tine, tocmai a inventat ceva benefic pentru societate şi tu îl tratezi ca pe unul care îngroaşă rândurile! Ai citit degeaba Kant!"
Genul acesta de dialog interior îl aveam cu mine atunci când am urmărit prima repetiţie a Cvartetului... Se pare că Vava, Julien, Carmen, Mihaela şi Adi fost mai eficienţi decât sute de lecturi...
Hmmm, dar ce se întâmplă în seara asta? Ar fi trebuit să fie trei în cabină... Şi observ doar 2... şi sunetul... Aha!!! Sunetul naşte azi trei trupuri şi două prezenţe... Tot ce pot vedea sunt două identităţi... şi trei trupuri... O femeie duală şi un bărbat ostracizat în propria lui închistare... Singurătate şi un spaţiu prea larg... e prea mult loc pentru singurătate!!! O femeie reprezentabilă prin două chipuri/trupuri şi un bărbat care atunci când găseşte se teme să păstreze şi recade în halucianţia căutării...
M-am aşezat confortabil pe scaun... Mă urăsc un pic... am simţit că am venit la un spectacol... şi nu e permis aşa ceva... Trezeşte-te!!!... NU AI VENIT LA SPECTACOL! Eşti aici ca să intri în cabină... de câte ori e nevoie... dar nu... Mă relaxez... îmi e bine... De ce? Categoric, obişnuinţa nu e cel mai bun lucru din lume... Alienează!
Dar mă salvează transformarea cvartetului în trio... O femeie cu două feţe şi un bărbat îmbătat de propriile căutări... Şi sunetul născându-i iar şi iar...
Două laturi ale feminităţii care se sprijină împotriva lui... Forţa şi lacrima coalizează bine, ştiu...
Şi el caută ritmul uitării...
În acest spaţiu minuscul avem atât de mult loc încât nu ne mai găsim...
Şi sunetul lărgeşte deşertul dintre noi...
Am început să vorbesc la persoana întâi în numele lor...
Just the Two of Us...
Am fost de prea multe ori în acea cabină, în acest tip de poveste...
Just the Two of Us...
Am ieşit oare, vreodată, de acolo?
Date tehnice:
Nume: Cvartet pentru o lavalieră
Coregrafie: Vava Ştefănescu
Cu: Carmen Coţofană, Mihaela Dancs, Adrian Stoian (dansatori), Julien Trambouze (artist sonor)
Spectacole: 10, 11, 12 aprilie 2008, la MNAC, ora 19:30, urmate de o altă serie de spectacole în Galeria Una, la o dată care va fi anunţată ulterior. Apoi se va mai juca în funcţie de găsirea unor noi finanţări.
Cost spectacol suplimentar: 500-1.000 de euro.
PS: Dacă doriţi să aflaţi mai multe detalii despre acest spectacol sau să vă oferiţi sprijinul, puteţi contacta realizatorii spectacolului la [email protected].
Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.