"Totul e întârziat în acest an. N-am aflat până săptămâna trecută când va avea filmul nostru proiecţia, ceea ce înseamnă că ne-am agitat ca naiba să aranjăm lucrurile - zborurile, hotelurile, petrecerea", spune producătorul unuia dintre filmele din Competiţia Oficială, citat de The Hollywood Reporter în prima sa ediţie de festival, fără a-i pomeni numele.
Clint Eastwood şi Wim Wenders n-aveau filmele gata cu o săptămână înainte de începerea festivalului, iar în alte cazuri, cum e cel al filmului care închide festivalul, What Just Happened, de Barry Levinson, cel care a grăbit lucrurile a fost protagonistul Robert De Niro, care a intervenit pe lângă organizatori, scrie tot The Hollywood Reporter. Neclar e deocamdată şi dacă multaşteptatul Che al lui Steven Soderbergh, format din două filme care fac împreună patru ore, va fi distribuit sub forma unui singur film sau a două filme distincte. Oricum, Che e unul dintre filmele cele mai râvnite în Market, ca şi debutul regizoral al scenaristului Charlie Kaufmann, Synechdoche, New York, realizat cu un buget de 20 de milioane dolari.
Gurile rele spun că şi alegerea lui Blindness, de Fernando Meirelles, ca film de deschidere al celei de-a 61-a ediţii, a fost cauzată de faptul că filmul care era avut în vedere n-a fost terminat la timp. Ipoteză justă. Cel de-al patrulea film al brazilianului nu era nici suficient de amplu, personal, controversat sau pur şi simplu valoros pentru a deschide Cannes-ul. Fernando Meirelles, lansat acum şase ani tot la Cannes cu Cidade de Deus, ecranizează acum romanul omonim al lui José Saramago, în care, într-un an neprecizat, un virus care provoacă orbirea îi reduce pe oameni la emoţiile primare pentru a-i salva prin intermediul unei femei în mod paradoxal imune la virus. (Ca o coincidenţă, şi afişul ediţiei te duce cu gândul la orbire. Realizat de David Lynch, el înfăţişează o femeie cu o bandă neagră peste ochi.). Cu o distribuţie apetisantă - Julianne Moore, Mark Rufallo, Danny Glover, Gael Garcia Bernal -, filmul a avut măcar avantajul că a adus vedete pe covorul roşu. Deşi, ca să fiu sinceră, deschiderea oficială care n-a avut loc miercuri seară, ci la ora 18, n-a strâns chiar atâţia fani pe porţiunea din faţa Palatului Festivalului câţi am văzut în anii trecuţi. Probabil că şi ei sunt la fel de lenţi ca organizatorii. Curând însă, atmosfera se va încinge şi nu vei mai putea parcurge porţiunea cea mai fierbinte a Croazetei fără să faci slalom şi să mergi în pas de furnică.
După succesul de anul trecut al lui Persepolis, un alt film de animaţie pătrunde în Competiţia Oficială. De astă dată un documentar animat, realizat de un cunoscut cineast israelian, Ari Folman. Valse avec Bachir amestecă animaţia clasică cu cea Flash şi în 3D pentru a crea o operă terapeutică, jurnalul propriei scotociri în memoria autorului care, după ce a fost combatant în anii '80 în războiul din Liban, a uitat ce s-a întâmplat acolo cu excepţia unei singure secvenţe. Filmul poate lua un premiu, şi n-ar fi atât pentru valoarea sa cât pentru accentuata coloratură antimilitaristă. Altfel, nu are nici inteligenţa, nici deschiderea lui Persepolis.
Astă-seară (pe 16 mai 2008), însă, are loc premiera filmului lui Radu Muntean, Boogie, urmată de petrecerea românească, la care e aşteptată toată suflarea mioritică de pe Croazetă (inclusiv Cristian Mungiu), precum şi prietenii străini ai cinematografiei române. Probabil va veni şi Alexandra Maria Lara, dacă o lasă Sean Penn, preşedintelui juriului din care face parte actriţa. La conferinţa de presă a juriului, Alexandra Maria Lara stătea chiar lângă american şi a ţinut să le spună jurnaliştilor cât de fericită e să fie împreună cu el în juriu.