Pornind de la propriile experienţe de viaţă şi profesionale în show-biz şi de la angoasele unui new-yorkez devotat, cel mai prolific regizor american revine cu un thriller comic şi bonom, ambientat în... Londra.
E imposibil să ne supărăm vreodată pe Woody Allen. El este acela care ne-a dăruit atîtea după-amieze şi atîtea seri plăcute şi inteligente, încît acum ar fi ingrat să îi reproşăm un film mai puţin reuşit. Şi-apoi mai este şi fidelul său devotament către Arta Cinematografică: un film în fiecare an, care iese toamna, punctual precum frunzele care cad şi precum taxele fiscale... Regizorul new-yorkez este un fel de semi-divinitate, în faţa căreia marile stele ale Hollyoodului se prosternează şi acceptă să joace cu salarii mult reduse. Jos pălăria, deci, în faţa carierei şi a perseverenţei sale.
Stilul său rămîne personal prin suprarealistele juxtapuneri de idei, prin uluitoarele anacronisme şi prin extrem de inspiratele şi comicele absurdităţi pe care le declară. De exemplu, într-unul dintre primele sale filme, Love and Death din 1975, amplasat într-o Rusie a anului 1812 şi învăluit în muzica lui Prokofiev. Acolo Diane Keaton, una dintre primele sale actriţe-obsesie, strigă la un moment dat că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea lui... La care Woody, purtîndu-şi contemporanii săi ochelari, întreabă: "Crezi că El purta ochelari?". Keaton se gîndeşte un minut, apoi murmură: "Nu cu astfel de rame."
Lejer şi repetitiv, cel de-al 36-lea film al lui Woody Allen e o variaţiune pe tema delictului în înalta societate. Delict care va fi descoperit prin inofensiva magie a unui iluzionist (Woody în rolul unui prestidigitator). Acesta se sacrifică pentru eleva sa jurnalistă (Scarlet Johansson), îndrăgostită de bogătaşul cu egoul divizat jucat de Hugh Jackman.
Întorcîndu-se la dialogul uşurel şi abandonîndu-l pe Dostoievski, Allen continuă cu transferul acţiunii în Londra şi face un film în vechiul său stil. Unul graţios şi imponderal, cum ştie el să facă, dar şi puţin patetic, tot cum ştie doar el să facă... Bineînţeles, cu clasa şi cu eleganţa sa, cu vestitele sale glumiţe, acum mai mult construite decît spontane, dintre care ne rămîn cîteva în minte: "Cea mai mare emoţie? O cină fără arsuri la stomac.", sau "... din naştere sunt de confesiune ebraică, dar apoi m-am convertit la narcisism". Umor în spatele căruia îi detectam furia şi angoasa unei vieţi în care avem prea puţin de decis noi-înşine...
În puţine cuvinte, o operetă cu autor celebru. Şi totuşi, Scoop este cel mai bun film de Woody Allen de la Pieces of Harry (1997). Emoţiile trezite de acest film sunt de genul celor provenite din povestirile bunicilor, de după-amiază, ori din seara de Crăciun, în faţa întregii familii. Povestirile nu sunt în sine ceva deosebit. Însă le spune bunicul, deci cîştigă în valoare... La fel este cu Allen, mai ales cînd în Scoop apare Splendini (magicianul pe care îl interpretează), din ce în ce mai micuţ şi mai fragil, astfel încît aproape că-ţi vine să îl îmbrăţişezi şi să îl protejezi, atît pare de vulnerabil şi de haotic. Lumea sa este populată de cîteva figuri şi lucruri pentru care merită să trăieşti, cele pe care Woody Allen însuşi le recita într-o litanie exhaustivă la finele unui alt film memorabil, Manhattan: graţia lui Willie Mays, splendoarea simfoniei Jupiter a lui Mozart, ori înregistrarea lui Louis Amstrong cu Potato Head Blues...
Scarlett Johansson este ca întotdeauna o fată superbă, de trei filme încoace frumuseţea adulată şi înrămată de cineast. După o elastică Diane Keaton (Stardust Memories, Interiors, Annie Hall) în primii ei ani de carieră, după femeia tipică Manhattanului anilor '80, Muriel Hemingway, care spărgea ecranul cu sublimul său aer sportiv, (Manhattan), după sulfuroasa blondă şi soţie Mia Farrow (A Midsummer Night's Sex Comedy, Zelig, The Purple Rose of Cairo, Hannah and her Sisters), Allen a găsit în voluptatea debordantă a lui Johansson expresia ideală pentru aceste ultime filme intense. Probabil îmbătat de adolescenţa ei perpetuă, Allen, eternul îndrăgostit de tot ce este proaspăt şi intangibil, i-a dăruit acesteia minunate roluri. Actriţa, încă prea tînără, şcolită mai cu seamă în drame cu lungi tăceri şi analize psihologice, pare însă prea puţin adaptată unei comedii, şi mai degrabă destinată unor roluri mai introspective, gen Lost In Translation, sau mai dramatice, precum în Match Point.
Cîteva momente de echivoc, deci, în acest Scoop, cîteva mistificări, şi o dorinţă subtilă a autorului de a face satiră socială. Cam cu jumătate de glas, însă, aproape în surdină...
Regia: Woody Allen Cu: Scarlett Johansson, Hugh Jackman, Woody Allen, Ian McShane
5 comentarii
- Atentie la... inventie![membru], 19.05.2008, 16:33
"Delict care va fi descoperit prin inofensiva magie a unui iluzionist (Woody în rolul unui prestidigitator). Acesta se sacrifică pentru eleva sa jurnalistă (Scarlet Johansson), îndrăgostită de bogătaşul cu egoul divizat jucat de Hugh Jackman."
Giulika dragä, dupä un asemenea rezumat, mä tem cä n-ai väzut filmul, si scrii cu IMDb-ul în fatä... Hai si c-un trailer, eventual... Un sfat: când analizezi filme pe nevé, evitä detaliile (sunt pline de capcane!), foloseste cât mai multe generalitäti, si cautä sä îmbrobodesti cititorii vorbind dezvoltat si arborescent despre alte realizäri ale creatorilor (cum, de altfel, ai fäcut foarte bine aici, în treimile primä si tertä ale cronichetei).
Si încä un sfat: evitä patetismele, sentimentalismele si epitetele hiperbolizate. Nu se pupä cu tonul unui critic, care trebuie sä fie mult mai detasat, precis, obiectiv si täios.
Un detaliu: nu cred (mi-e lene sä caut acum în D.E.X., D.O.O.M sau Q.U.A.K.E.II) cä existä în limba românä verbul "a ambienta: eu ambientez, tu ambientezi, el/ea/it ambienteazä". Ai vrut sä faci un banc? Dacä da, bravo - inventia lingvisticä e nostimä. Dacä nu, pune "situat..." sau "amplasat în ambianta...", etc.
Pe CineMagia forum de ce nu mai vii? Ne e dor de tine. :)
- RE: Atentie la... inventie![membru], 23.05.2008, 14:27
nu vin la cinemagie de plict....poate nici cuvantul asta nu exista in DEX...cum de-altfel multi si multe ma plictisesc...pe langa faptul ca am o viata reala extrem de bogata, nu virtuala exclusiv, ca altii!
- RE: RE: Atentie la... inventie![membru], 28.05.2008, 23:09
Nu, verbul "a plictisi" (si familia lui adiacentä de cuvinte) existä în D.E.X. - garantez! Iar "plict", luat ca prescurtare internetistä, e acceptabil.
Oricum, mä bucur cä esti aläturi de noi (si familia noasträ subiacentä de critici) care nu ne petrecem timpul exclusiv pe net. It's really refreshing.
- RE: RE: RE: Atentie la... inventie![membru], 29.05.2008, 13:48
În altă ordine de idei, d-le... Pitbull, nu vreţi să ne daţi o mână de ajutor, nouă celor nedumeriţi de jurizarea concursului de scenarii HBO - 2007 (şi nu numai)?
Cred că ne-ar prinde bine comentariile dvs. asupra scenariilor finaliste şi câştigătoare.
Desigur, dacă nu aveţi prieteni în jurii...
Resurse
Alte articole de Giulia Ghica DobreCronici ale altor filmeArticole similare
Woody Allen - pasa bună - Scoop / Carmen MezincescuDoi americani străbătînd Londra - Scoop / Andreea Chiriac HenteaO bombă a zilei cu ceas oprit - Scoop / Carmen Mușat-ComanAllenu' de-acu' doi ani - Scoop / Mihnea ColumbeanuToate articolele despre ScoopScrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate