Indiferent cît de pasionant sau abscons, de lent sau de ritmat, de ofertant în comic verbal sclipitor, gaguri corporale ori pură dramă (mai rar, ce-i drept), un film de Woody Allen rămîne un film de Woody Allen. Niciodată un titlu semnat de el - fie că e vorba despre capodopere sau filme medii (nu şi mediocre) - nu poate fi lipsit de spirit ori de dragoste faţă de cinema, pe care nu încetează să-l omagieze.
Fără să aibă vigoarea dramatică, logica fără cusur şi perfecţiunea stilistică a lui Match Point (dacă e să luăm ca exemplu doar cea mai recentă operă majoră a cineastului), Bomba zilei / Scoop este o poveste tonică, a cărei miză nu e lejera intrigă poliţistă sub care se desfăşoară, ci şocul cultural resimţit de doi americani la Londra. Avînd în vedere că Match Point era extrem de concentrat pe tragedia eroilor săi, iar registrul sobru, atipic în care l-a conceput Woody Allen nu-i permitea acestuia obişnuitele şi adorabilele sale volute comice, filmul de faţă poate fi văzut şi ca o revanşă autoparodică: revenirea în cheie poliţistă - dar mult mai lejeră - pe teritoriul britanic.
Farmecul incontestabil al filmului vine din faptul că, la 73 de ani, Woody Allen îşi păstrează o energie şi, mai ales, o plăcere de-a povesti pe care mulţi regizori tineri le-ar putea invidia. Cît despre ştiinţa şi arta lui de-a realiza un film, evident perfecţionate cu vîrsta, ele reprezintă - la fel ca la Spielberg - rafinamentul suprem la care poate visa un cineast. Dar şi un cinefil. Dincolo de subiect, de registrul folosit, de magnetismul personajelor sau de pertinenţa scenariului, astfel de mari regizori lucrează, în asemenea stadiu, într-un mod care transformă într-o poveste palpitantă pînă şi making of-ul filmului în sine. Eliberaţi de orgolii juvenile, teribilisme de autor şi capricii de mogul, ei pot povesti cu o voluptate şi lejeritate care "sar" din fiecare cadru, transmiţînd pura bucurie de-a filma, autentică doar la vîrste fragede ori înaintate. Fără să fie, după cum am spus, unul dintre marile filme ale lui Woody Allen, Scoop merită văzut în primul rînd din acest motiv, dar şi pentru că nu e deloc lipsit de limpezime a viziunii, stil, trimiteri parodic-tandre la istoria filmului şi la propria filmografie, de o distribuţie excelentă şi de obişnuitele dialoguri strălucite. "M-am născut în religia iudaică, dar între timp m-am convertit la narcisism", spune, printre altele, personajul unui Woody Allen care pare să facă aici, mai mult ca oricînd, uz de autoironie (vezi şi scena de final care îl implică).
Foarte mîndru de noua lui muză, Scarlett Johansson, căreia i-a intuit perfect inteligenţa şi umorul sub carcasa apetisantă care ar fi putut-o împinge în roluri mult sub talentul şi subtilitatea ei, Woody Allen stabileşte cu ea un dialog în permanenţă cuceritor şi plin de vioiciune, care reprezintă tot cluul filmului. Diferiţi prin vîrstă, sex, temperament şi intenţii, Sid Waterman şi Sondra Pransky fac o echipă cuceritoare, străbătînd Londra cu familiaritatea jovială a americanului şi încăpăţînîndu-se să-şi ducă la bun sfîrşit ancheta neoficială asupra unui şir de crime stranii. Deloc complexaţi de lorzi, castele somptuoase, cutume sobre şi gomă aristocrată, ei fac aluzii candide la istoria Angliei şi trezesc instantaneu simpatia, în acest film care poate părea un flecuşteţ atractiv faţă de greutatea semnăturii lui Woody Allen, dar pe care tocmai această semnătură îl ridică stilistic deasupra majorităţii titlurilor pe care le puteţi vedea în prezent pe ecrane.
Bomba zilei / Scoop, SUA, 2006
Regia: Woody Allen.
Cu: Scarlett Johansson, Hugh Jackman, Woody Allen, Ian McShane, Kevin McNally.