Boogie a avut vineri, 16 mai 2008, la ora 9, o primă vizionare, iar la ora 17 spectacolul de gală. Echipa a venit şi la spectacolul de dimineaţă, pentru a participa în cortul de lângă Noga Hilton la o sesiune de întrebări şi răspunsuri. Echipa, adică Radu Muntean, Anamaria Marinca, Dragoş Bucur, Mimi Brănescu, Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, fiecare însoţit de soţie sau de prietenă. "Filmul vorbeşte despre ultima noapte de tinereţe înainte de a intra într-o nouă etapă de viaţă", a spus Radu Muntean, după proiecţia la care sala a fost plină ochi şi de la care nu s-a ieşit.
Comparat de cei prezenţi la Q&A cu filmele lui Cassavettes sau Fellini, Boogie prezintă o zi şi o noapte din viaţa unui tânăr de 30 de ani, familist, care se reîntâlneşte la mare cu prietenii din burlăcie. E o poveste mult mai accesibilă străinilor decât cea din Hârtia va fi albastră, deşi e o continuare firească. Cei care aveau 18 ani în 1989 au acum puţin peste de 30 şi trec, după ritmuri diferite, la vârsta matură. Anamaria Marinca, sosită de la Londra, s-a arătat încântată să joace rolul unei mame, iar Dragoş Bucur, chestionat în legătură cu afişul în care apare nud, a spus că acesta va spori interesul pentru film al publicului din România. Alexandru Baciu a povestit cum lucrează la scenariu alături de Radu Muntean şi Răzvan Rădulescu - împart sinopsisul de vreo 10 pagini la trei şi fiecare îşi scrie partea, în vreme ce, mucalit, Mimi Brănescu a rezumat că rolul său a presupus multă muncă.
Discuţia a fost condusă de Olivier Père, selecţionerul de la Quinzaine des Réalisateurs, care a spus că acum toată lumea e interesată de filmele care se fac în România, remarcând că Boogie se rupe de istoria recentă, fiind un studiu de caractere. "Am ajuns la vârsta la care, îmbătrânind, devine pentru mine tot mai important să stabilesc o legătură cu trecutul meu, dar sunt şi tot mai interesat de ce se întâmplă înlăuntrul personajelor, înlăuntrul cuplurilor." De altfel, următorul film al lui Radu Muntean va vorbi despre ultimele două săptămâni din viaţa unui cuplu. Totuşi, Boogie nu duce lipsă de referinţe la perioada comunistă, după cum a remarcat şi Răzvan Rădulescu. Filmul a fost bine prizat dar, cum a spus şi Radu Muntean, păcat că dialogurile pierd mult prin traducere.