Nu, Nicole Kidman n-a venit la Berlin. Nici Jude Law n-a venit la Berlin. Şi nici Reneé Zelwegger. Au venit - ca să prezinte Cold Mountain, filmul lor făcut în România şi care a deschis Festivalul de film - regizorul Anthony Minghella, producătorul Harvey Weinstein, actorii Brendan Gleeson şi Philip Seymour Hoffman.
"Dar unde sînt cei trei protagonişti?" a fost una din întrebările cele mai insistente la conferinţa de presă de joi după-masa. "De ce credeţi că nici Kidman, nici Law n-au vrut să vină?" a întrebat chiar un ziarist mai îndrăzneţ. Weinstein a pus imediat lucrurile la punct: Kidman are o problemă familială şi e-n Australia, Law turnează, iar Zelwegger la fel; "Toţi trei ar fi vrut foarte mult să vină, dar aşa se-ntîmplă cînd eşti foarte bun: ai un program de lucru supraîncărcat. Credeţi-mă, dacă n-am reuşit eu să-i aduc, nimeni n-ar fi putut!" a încheiat Weinstein, care a dezvăluit inclusiv faptul că era dispus să plătească o zi de turnare pentru ca Law să vină joi la Berlin.
I-am rugat pe Minghella şi pe Weinstein să răspundă la trei întrebări:
1. Dacă este adevărat ca la Hollywood există un boicot al filmului, motivat de faptul ca el s-a turnat în România şi astfel a lăsat fără lucru un număr de tehnicieni americani,
2. Dacă echipă s-ar aventura să mai turneze în România, avînd în vedere precedentul acestui boicot, şi
3. Dacă regizorul Minghella a fost mulţumit de tehnicienii romani? (întrebare la care s-a rîs copios...)
Weinstein a răspuns că nu se poate vorbi de un boicot în toată regula, ci doar de o sensibilitate sporită a sindicatelor de la Hollywood, care-şi apără interesele. Minghella a subliniat că filmul este anti-naţionalist în spirit, considerînd ca o ironie că tocmai un astfel de film provoacă atitudini naţionaliste.
După care Minghella s-a lansat, literalmente, într-un elogiu ditirambic la adresa frumuseţii Transilvaniei - de am crezut, pentru o clipă, că gata, a uitat de tehnicieni şi voi rămîne cu peisajul... Dar nu: a încheiat spunînd cît de plăcut a fost să lucreze cu oamenii noştri, care învaţă din mers rigorile unei mari producţii.
Şi nu doar atît (mă mîndresc cu faptul că am pus întrebările cu cele mai lungi răspunsuri de la conferinţa de presă!), dar cei doi actori prezenţi - pe care nu-i întrebasem nimic - au vorbit şi ei, cu emoţie, despre anul petrecut în România, despre muzica populară (Gleeson) şi despre optimismul celor întîlniţi aici (Seymour Hoffman). Poate că n-ar strica să-i folosim ca ambasadori neoficiali ai României, avînd în vedere că nici nu trebuie să-i plătim, ci ei ne plătesc pe noi - ce ziceţi? Ar fi o idee.
(Deplasare sponsorizată de firma PricewaterhouseCoopers).